"a" mic de mana

Se spune că femeile din Brazilia când nasc un copil se roagă la Dumnezeu : “fă-mi-l, Doamne, fotbalist ” ! Dar acolo e Brazilia, iar fotbaliştii sunt asociaţi cu zeii ! Păstrând proporţiile îmi doresc ca şi al meu să joace într-o zi. Fireşte că şi el îşi doreşte !
Ştefan are aproape 9 ani. Mai acum vreun an l-am dat la fotbal..sa faca miscare. Antrenamentele încep in vestiar, spre a se obişnui şi cu atmosfera de acolo. Antrenorul îi mângâie şi îi încurajeaza, iar ei întreabă : „tragem şi la poarta azi?” sau „facem şi joc„? Ies pe teren şi schiţează mişcări de încălzire. Sunt stângaci şi cruzi. Lucrează cu mingea. Terenul e prost şi denivelat (de-ar fi singura lipsa !), dar le întăreşte încheieturile şi le va fi mai uşor pe un teren de calitate. În alte vremuri talentele se culegeau de pe maidane sau de printre blocuri. Antrenorul e dur, exigent, impune disciplină, dar e corect. Iubeşte copii şi se vede: „Ştefan, dă pasa cu latul!” apoi se apropie de el şi îi explică din tainele unei simple pase: „..ai înţeles? hai să te văd…„. Încearcă şi reuşeşte. Parcă când a făcut primul “a mic de mână” a fost mai uşor ? E mulţumit şi aruncă o privire întrebătoare spre mine la marginea terenului. Îi fac semn că e bine şi să-şi vadă de antrenament.
Alunecă şi se loveşte la genunchi. Este luat de după umeri de antrenor: “ …merge? mai poţi ?“ Dă din cap ca da, dar şchioapătă uşor, strânge din dinţi şi pe faţa lui se citeşte o stare de nelinişte. Bărbia îi tremura, o lacrima îi alunecă pe obraz…sau poate un strop de sudoare ? Mă fac că nu observ. Nu se vaită, altfel ştie că va fi retras pe bancă. Nu ştie să simuleze, nici nu înţelege de ce ar fi nevoie de aşa ceva. El ştie doar să se joace. Azi cu mingea. Timpul dedicat antrenamentului trece repede. Înţelege că trebuie să profite la maxim de el.
Ajunge să tragă la poartă şi a uitat de durere: „…cu şiretul, nu cu şpiţul!” – îl corectează antrenorul. Ştefan se apropie de balon. Şutează cu sete. Matei respinge în faţă . „Dă gol „! Reia de la un metru în bară şi îşi pune mâinile în cap : „cum am putut…„? Îşi reia locul în formaţie şi simulează şutul în aer după un balon imaginar, nedumerit de ratarea pe care a avut-o. Ierarhiile între ei se stabilesc după câte goluri au dat la antrenament. Încă n-au jocuri în picioare, nu ştiu să stea în teren, nu ştiu ce e un marcaj, abia învaţa să plimbe şi să lovească corect mingea. Unii sunt norocoşi, se nasc cu talent care nu poate fi cumpărat, doar şlefuit, pentru restul e nevoie de muncă, sacrificii şi vointă. Învaţă să înţeleagă aceste lucruri. Sunt uşor frustraţi : „noi de ce nu jucăm…„? Antrenorul zâmbeşte părinteşte, le şopteşte ceva la ureche şi par să înţeleagă. Încă n-a venit vremea. Câteva jocuri de grup. Se leagă afinităţi şi prietenii.
În fine, s-a terminat. Ştefan se apropie de mine. E obosit, transpirat, dar fericit : „am jucat bine, tati? îmi dai un pic de apă ” ? Îi şterg fruntea de picăturile de sudoare şi îi întind o sticlă de apă. Părerea mea contează mult pentru el, mi-e teamă că aş putea fi prea obiectiv, dar nu pot să-l dezamăgesc : „e bine, se poate şi mai bine„. Răsuflă uşurat, zâmbeşte, continuă să-şi ştergă sudoarea cu tricoul şi se îndreaptă spre vestiar. Eu visez şi mă gândesc că Dobrin, Hagi, Mutu, Ronaldinho au fost şi ei copii….

T&T – Stefan_Jr

Anunțuri
Categorii: Fără categorie | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.