Scufita Rosie

Siiigur! La ce v-ati fi asteptat? Un post politic cu tinta ori spre Iliescu, ori spre Nichita? Uite, nu! Ii las in pace sa-si vada de ale lor: unul de batrante, celalalt mult pre(a)ocupat de cum sa-si ascunda urmele de la CNSAS.
Deci, inpoi la scufitele noastre.
Poveste clasica, o stie toata lumea. Nepotica, atenta si miloasa din fire s-a gandit ca ar fi bine sa-si ajute bunicuta la nevoie, ca deh! „e” vremuri grele. Cosuletul, placinta, sticla cu vin si la drum. Pe drum, diverse peripetii, lupul, vanatorul, in cele din urma totul se termina cu happy-end, singura pierdere inregistrandu-se in patrimoniul de fiare salbatice, care a saracit cu una bucata lup. (sau mai multi pe masura ce povestea se tot deapana de nenumarate ori? sau mai era unul pierdut in „Capra cu trei iezi”?). Plus ceva cheltuieli pe la psihologi suportate de bunicuta si Scufita pentru reabilitari de personalitate, dat fiind ca aventurile petrecute alaturi de lup si in interiorul acestuia au fost deprimante. Buuun !
Mai ieri umblam lelea pe strazi. De ce „lelea” n-are importanta. O bunicuta clasica, inca in putere, mergea mandra pe trotuar. Atentia mi-a fost atrasa de un cosulet obisnuit, din nuiele de rachita, cum avem mai toti pe acasa pe care il purta cu mandrie si atentie la brat. Un stergar curat acoperea cosul, dar din el se distingea discret forma unei sticle aflata in paneras. Ce era in sticla, habar n-am! S-a intamplat ca drumurile noastre sa fie in aceeasi directie si cum in afara de a mai aproviziona cainii cu ceva frunze taiate (uscate, deh!) am mai pastrat-o pe bunicuta in vizor o perioada. La un colt de bloc s-a oprit, a scos un telefon celular din buzunar si a parut ca da un „bip” la cineva. In foarte scurt timp a aparut o duduie, de vreo 16 anisori(!) care a luat cosuletul in primire, a pupat-o pe bunicuta (macar atat!) si a disparut la fel de repede.
Bine, dar bunicuta? Nu merita si ea sa se odihneasca un pic, sa se incalzeasca? Cine stie de unde venea? Un pahar cu apa, etc?
Desi personal ma simteam usor frustrat (dar nu era treaba mea), bunicuta nu a parut deloc deranjata, ba a parut chiar fericita ca si-a indeplinit misiunea cu succes si si-a ajutat, probabil, nepotica….
Deh! Vremuri grele…

T&T – Stefan_Jr
P.S. Lupul, vanatorul? nu mai conteaza… sau poate in episodul viitor…
Anunțuri
Categorii: Fără categorie | 5 comentarii

Navigare în articol

5 gânduri despre „Scufita Rosie

  1. Anonymous

    Nope ….nici linistit nici cuminte doar un mic tradator!:))))))La revedere!

  2. cu permisiunea ta (n-o am?)…, atunci fara permisiunea ta 😀 , am sters ultimul comment – balacarelile pe anumite subjecte in alta parte…sorry! Nu vezi ca sunt pasnic aici??? Si linistit..si cuminte… :)))))

  3. @critica: ma indoiesc ca erau ceva acte…pana si o baba isi da seama ca nu e momentul….@cactus: bre, Tepes Voda, stapan mi-e cel care ma plateste…cre’ca am mai spus asta pe undeva. Momentan, myself! Si una peste alta, un prieten (nu spun cine, persoana importanta!) – m-a invatat sa nu misc nici cel mai mic desht daca n-am de ce…hi-hi-hi !!

  4. Io sincer, lasam dracu shi cosh shi nepoata…ma dadeam la baba!!!!hihihiPS1 bre Maestre…acte pe casa? sauacte de casa?ca una-i Preshedintele shi alta-i Prim ministru!….Nah belea ca n-o nimerii…la noi e totuna!PS2 bre JR-ule stapana ce mai face?…tot cioflancii ii sufla-n ureche?haida pa!

  5. te-ai uitat bine? nu erau si actele pe casa in cos?🙂

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.