Navetistii


Sincer aveam senzatia ca fenomenul a disparut. Dar era o impresie falsa pentru ca de obicei imi pun fundul din masina si uit ca mai exista transport feroviar. Si nici nu obisnuiesc sa umblu prin gari dimineata.
Mai ieri am fost intr-o delegatie la …..n-are importanta. Si fiindca nu era nicio masina de serviciu disponibila am fost directionat de catre sefii mei spre alta posibilitate. Cum ideea de maxi-taxi ma ingrozeste, am optat pentru o plimbare cu trenul.
Plecarea am avut-o dis-de-dimineata, o ora tocmai potrivita pentru cei din jurul orasului sa coboare din trenuri si sa se indrepte spre locurile lor de munca.
Daca in alti ani ii vedeam cu sutele urcand dinspre gara spre oras, azi abia daca erau undeva spre 100-150 de persoane. In general, tineri pana in 35 de ani. Galagiosi si facand glume nesarate la adresa fetelor, femeilor cu care sunt zi de zi colegi de naveta. Desi incearca sa para veseli, fețele lor sunt obosite si triste, iar mainile le sunt batatorite de munca. Din gentile si sacosele lor se vede un colt de salopeta. Mi-e clar ca nu au o viata usoara nici la oras, la slujbele lor, nici acasa alaturi de familiile lor. Munca de santier (imi permit s-o spun; initial am gandit fabrica, dar unde ar fi?) si munca de acasa – pentru ca fiecare are un petic de pamant de lucrat – fac parte din viata lor cotidiana. Nici salariile lor nu cred ca sunt foarte mari. Il aud pe unul spunand ca azi a dat 3 lei la „naș„, iar altul il ia peste picior: „doi lei ajunge, mai da-i in ma-sa..” . Altii spun ca le e frica sa mearga cu nașul, ca au fost prinsi de supra-control. Fiecare se descurca cum poate. La tren le mai merge, la maxi-taxi nu-i ia nimeni fara bilet intreg.

Opresc la boutiq-urile din preajma garii la o cafea de 1 leu, iar unii mai indrazneti comanda chiar „un sfert de vin” sau o „cinzeaca„. Majoritatea isi iau prima oara o paine. Combinata cu „ce-au de acasa” probabil reprezinta hrana lor de peste zi.
Poate nu i-as plange foarte mult daca as sti ca ar avea salarii decente. In alte tari e un lux sa ai servici la mai putin de 50 km de casa. Unii merg si doua ore pana la locul de munca. Noi, românii, nu avem cultura job-ului la distanta, iar ideea relocarii la un loc de munca pare deseori de neinchipuit. Suntem foarte legati de locul unde locuim pentru ca suntem proprietari de case sau apartamente. Europenii si americanii sunt mai putin legati de acest aspect, iar migrarea lor de la o slujba la alta, dintr-un oras in altul, insemna doar mutarea de la un loc inchiriat la altul. Abia spre sfarsitul carierei lor, aproape de varsta de pensionare, incep sa se gandeasca serios la a se stabili intr-un loc. Usor, usor apar si la noi astfel de tendinte, dar e greu sa schimbi mentalitati. Nu militez pentru nici una sau alta dintre idei, fiecare are avantaje si dezavantaje. Personal am fost pus in situatia de a ma reloca cu serviciul, dar conservatorismul innascut si-a spus cuvantul. N-au contat banii, a contat obisnuinta, familia, prietenii si nu in ultimul rand …comoditatea !
Mai fumez o tigara si ma urc in trenul meu. Sunt singur in compartiment aproape 100 km. Si nu merg in fiecare zi in delegatie. Deci nu sunt navetist,nu? Si daca as fi, nu cred ca mi-ar fi rusine.
Cu doua statii inainte de destinatia mea (un oras important), trenul se umple. Oamenii trebuie sa mearga la munca….
T&T
Anunțuri
Categorii: RO | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „Navetistii

  1. Intr-adevar ideea de naveta sau relocare sperie un pic romanii. Noi avem un simt al proprietatii foarte dezvoltat. Un prieten din Anglia imi spunea odata ca englezii nu folosesc masina personala pentru a se duce la serviciu. E mai comod si mai simplu cu metroul sau alte mijloace de transport in comun. La noi insa…

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.