Hai-hui prin tara mea (II)

Echipati cu ceva haine mai de toamna si cu un cos de merinde (vorba lui Delavrancea: „…paine, branza, masline...” – D-nul Vucea) si ceva udatura – ca deh! aveam sofer, ne-am imbarcat 7 persoane intr-o masina de teren (sa evitam „jeep” totusi) si am pornit. Drumul spre Varful Babele este partial proaspat asfaltat, dupa care cativa kilometri buni este pietruit. Pe ultimii 3-4 km insa nu se mai poate inainta cu o masina obisnuita, ci numai cu o masina bine dotata si inalta.

Drumul imi era cumva cunoscut. In urma cu 5 ani mai trecusem pe acolo si mi-am amintit de o vizita la baciul Nuta, undeva mai sus de Cabana Cuibul Dorului. Atunci, baciul Nuta ne-a demonstrat din talentele sale, printre care cantatul din bucium, un sunet straniu si placut care facea muntii sa vibreze, iar stana sa rezoneze in acelasi spirit cu Nuta, cainii, oile, vacile si toti cei prezenti (stiu, suna ciudat asocierea oamenilor cu restul animalelor din stana, dar totul era o armonie incat nu deosebeai om de jivina, cu atat mai mult cu cat era domestica). Si ca sa vedeti ca nu mint, va arat si voua acele momente care cel putin pe mine m-au facut sa tremur si deopotriva sa ma visez undeva in timp inapoi cu 2000 de ani… Evident ca n-am plecat de la stana cu mana goala. Baciul Nuta face cea mai buna branza in coaja de copac pe care am intalnit-o. Intre timp am mai luat si din alte parti, dar niciuna n-a mai fost ca aia…

Cam o ora a durat drumul pana pe Platoul Bucegilor; Sfinxul si Babele ne asteptau: „T&T & Co. va asteptam de multi ani„. M-am inclinat  in fata maiestuozitatii lor si am gasit puterea de a observa, contempla si admira arhicunoscutul ansamblu geologic.

Conform programului ar fi trebuit in maxim doua ore sa ne intoarcem. Numai ca „dracii’” de soferi sunt ai naibii de abili in a-si vinde serviciile. Cat am tras o tigara dupa un colt de stanca, soferul nostru i-a prezentat sotiei (cu dovezi foto) un alt traseu care l-am fi putut face in aceeasi zi: Lacul Bolboci-Pestera Ialomitei si retur Sinaia. Consiliu de familie, intelegere cu colegii de auto, negociat pretul si iata-ne pe noul traseu.

Am avut emotii la intrare in pestera. Nu mai vazusem si nu mai intrasem niciodata intr-o pestera! Umeda, racoroasa, alunecoasa, caile de acces nu foarte bine amenajate, dar acceptabile. Zone si sali largi intercalate cu trasee inguste si joase. La un moment dat unul dintre noi a pus problema, ce-am face daca s-ar intrerupe iluminatul electric in pestera? Am refuzat scenariul si ne-am vazut de vizita.

Intoarcerea a fost foarte obositoare, „mai lunga-mi pare calea, acum la ‘ntors acasa„, drumul forestier si plin de gropi nelasandu-ne sa facem mai putin de doua ore pentru aproape 25 km. Ziua era departe insa de a se fi terminat. Amicului meu, crescut la munte, i-au sarit repede in ochi numeroase tufe de afine. Asa incat n-a rezistat tentatie de a opri 15 minute pentru a culege cateva fructe de padure.

In fine, acasa, gratar, o fuga prin Sinaia pentru o surpriza lui Jr, un tort generos de mamaliga cu branza in cinstea aniversarii lui, dar evident nu-l puteam dezamagi si am scos un tort adevarat care s-a topit cat ai clipi avand in vedere ca erau prezenti nu mai putin de 6 copii ! Si cu mine 7 !

(va urma)

Anunțuri
Categorii: RO | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.