Hai-hui prin tara mea (III)

Mi-ar fi placut sa fi fost crescut la munte.  Pentru unul ca mine, crescut pe „chetrili” orasului, orice e verde, planta sau lighioana nu este altceva decat un fir de iarba sau o buruiana oarecare. Exagerez, desigur, am vazut si eu ciuperci, mure, zmeura, fragi, afine cum arata. In poze si in piata !!

Spuneam mai ieri depre amicul meu, parte din excursie, care a zarit tufele de afine din masina. L-am invidiat putin pentru pasiunea care  s-a retrezit in el. Si nu doar pe el, ci si pe ceilalti cunoscatori „din padure„, numindu-i pe stapana pensiunii si fetele sale de doar 10, respectiv 13 ani. Stiu foarte bine tufele de afine, de zmeura, de mure, maruntelele cristale de fragi care se pierd prin iarba, cunosc ciupercile. Eu, obisnuit cu confortul de oras si de office, abia le vazusem in piata, prin poze, pe marginea drumului, in galetusele culegatorilor de ocazie, care isi duc traiul de pe o zi pe alta vanzand din roadele padurii si comentam adesea cand bietii oameni de pe marginea drumurilor cer 15-20 lei pe un kilogram de fructe de padure. Si din pacate (sau din fericire?) nu sunt deloc putini pe marginea soselelor din RO.

Am plecat in a treia zi a excursiei noastre in padure. Exact, dupa fragi si mure. Numai ca sezonul murelor e „mai incolo„, iar acum ne-am trezit intr-un zmeuris care se intindea pe mai multe sute de metri patrati. „-Este si urs?/”-Fiecare cu norocul lui!” . Vreo 10 oameni ne-am imprastiat repede printre tufe, strigand uneori unii la altii: „haideti incoace ca am gasit una mai mare!…” sau „ba a mea e mai coapta!…” si tot asa vreme de cateva ore ne-am pierdut unii de altii prin padure, avand grija din cand in cand sa fim atenti sa nu se indeparteze prea mult copiii de noi. Eu m-am afundat intr-o tufa, am mancat cat am putut, apoi m-am linistit pe o buturuga, dand tuturor de inteles ca „deh! o fi frumos, dar nu ma prinde deloc sportul asta...”. Insa pe buturuga cu pricina m-am trezit inconjurat de cele doua fete ale gazdei noastre care nici mai mult nici mai putin s-au lipit de mine cu scopul de a le spune o…poveste. Ok! Si incep: „a fost odata ca niciodata un imparat care…”/”-nooo, ce-i asta?”/”-poveste, nu asta vreti?”/”nu, noi vrem povesti de groaza!!„. De unde sa scot poveste de groaza? Stau si rasfoiesc fisierele din memorie si imi pica repede o fisa: „A fost o data o capra cu trei iezi…”/ „o stiiiiim asta si nu e de groaza„, au rasunat cele doua glasuri care ma impartisera precum nepotii din nuvela lui Delavrancea, „Bunicul„. „Pai cum? eu zic ca e poveste de groaza: a venit lupul? daaa! i-a sfasiat pe iezi? daaaa! le-a pus capetele ranjite la ferestre? daaaa! a uns peretii cu sange sa-i faca in ciuda caprei? daaa…deci, clar, are toate elementele unei povesti de groaza!” Fetele erau lamurite si nu prea: „te rugam pana diseara sa te gandesti la o poveste de groaza adevarata„, a sunat sec ultimatumul lor. Slava Domnului ca au fost intelegatoare si m-au pasuit pana diseara! Poate uita…

Această prezentare necesită JavaScript.

Gata si cu zmeura…mai mult distractia, evident! A urmat o dupa-amiaza linistita in care ne-am facut bagajele, in ziua urmatoare traseul nostru urmand sa aiba alta destinatie.

Orele dupa-amiezii ne-au prins depanand amintiri comune de peste ani intr-o plimbare scurta prin Sinaia. Iar pe seara am incercat sa cautam un …urs, cunoscut fiind obiceiul acestora de a frecventa tomberoanele din Sinaia. Ne-am invartit un pic prin jurul hotelului Mara, se lasase seara binisor, era aproape intuneric. Ne-am apropiat de tomberoanele cu pricina, un fosnet! un zgomot! fetele au tipat: „aaaa!„, dar dintre gunoaie a iesit doar o biata pisica care a fugit speriata de noi!

Aproape de ora de culcare (vorba vine!) ma trezesc cu cei 6 copii in jurul meu: „Povestea de groaza!!„. Prins la mijloc, n-am avut incotro, a trebuit sa-i iau in jurul meu si sa improvizez ceva iesit din comun (pentru ei!). Mi-am amintit un film vazut cu ceva vreme in urma si l-am plasat insotit de efecte si gesturi largi. Nu stiu cat de speriati sau impresionati au fost, mai degraba nu, dovada faptul ca micuta Ami mi-a adormit in brate…

(va urma)

Anunțuri
Categorii: RO | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.