Hai-hui prin tara mea (V)

La 8.30 paraseam pensiunea Valea Argesului. Plecam pe Transfagarasan, iar prima statie era la barajul Vidraru, de-a lungul raului Arges. Insa habar n-aveam de ce peripetii voi avea parte peste zi. Foarte repede, in aproape 30 minute de mers lejer cu masina am ajuns pe malul lacului. Mare, urias, iar barajul e intr-adevar o constructie monumentala (hai sa nu comparam totusi cu Hoover!). Lacul se vedea ca scazuse mult, dar avea o sclipire ciudata de albastru spre nuante de turcoaz. Am terminat repede vizita aici, am surprins cu placere o lacusta care se incalzea la soare nederanjata de multimea care se perinda pe scari spre terasa.

Imi parea o gluma, insa treptat au inceput sa apara si curbele in „ac de par„, padurile s-au mai rarit si ne-am trezit in mijlocul unui peisaj salbatic si stancos. Pasuni si paduri de brazi si de foioase. Locuri ce pareau sa fi avut vegetatie odata, dar mana omului a fost nemiloasa. Pe marginea drumului, pe alocuri, stanci cazute, semn ca nu e bine sa ramai prea mult prin zona. Si am urcat si am urcat, te uiti in sus, „uite pe-acolo trebuie sa ajungem„, te uiti in jos, „uite de acolo am venit” , diferente de nivel ametitoare pe care nu le realizezi decat privind in fata, privind in urma. In fapt, e o filosofie simpla care ar putea fi aplicata in mai multe domenii. Tunelul si ne-am trezit brusc la Lacul Balea.

Lume, tarabute, suveniruri, dar si produse traditionale. Aici ne-am apropviozionat cu de toate: cascaval afumat, pastrama, muschi, sorici de porc, carnati simpli si picanti. Toate la pret fix: 40 de lei/kg ! Palinca, bulz, porumb fiert, placinta cu afine, dulceturi diverse, siropuri de plante si cate si mai cate gaseai ! La ora la care scriu am terminat tot ce-am avut de acolo…cred ca ar mai fi o coada de carnati prin frigider…

Odata plecati de aici, insa, au inceput aventurile. Initial avusesem tinta Sibiu. Numai ca la radio tocmai faceau un promo la sarbatorile lacului Sf. Ana de langa Tusnad. Brusc, planurile noastre au luat o intorsatura de fix 180 grade si odata trecuti de Cartisoara si intrati pe DN1 am luat-o la dreapta spre Fagaras!! Era ora 13.

Am consultat harta si am constatat ca sunt cateva drumuri judetene care ne-ar putea duce in aproape doua ore aproape de Tusnad. De la Sercaia urma s-o luam spre Hoghiz, apoi prin Baraolt la Micfalau et voila, am ajuns!

Această prezentare necesită JavaScript.

Numai ca socoteala de-acasa….am intrat pe la Sercaia, spre Comana, iar acolo am gresit drumul si ne-am trezit la Ticusu. Pe drum, nici tipenie de om. Sate sasesti vechi si parasite de locuitori. O singura fiinta am intalnit, o duduie simpatica, imbracata cam sumar: „-unde duce drumul asta?”/ „-nu stiu!”/”-dar unde mergi?”/”nu stiu!” ….n-am inteles de unde venea, unde se ducea, ce cauta acolo singura in mijlocul campului, nu vreau sa speculez nimic. In cele din urma intalnim un domn care ne explica ce si cum si evident ne-am intors din drum, cea mai buna varianta indicata fiind cea pe un drum pietruit prin Ungra care sa ne scoata la un drum national. Si am iesit. Booon! Mai aveam un pas. Spre Racos! Drum buuun, abia reabilitat, am mers ca in palma pe el. Intr-o ora puteam fi acolo unde ne-am propus. Satele, la fel ca mai sus. Insa dupa doar 10 km drumul s-a terminat brusc…! Unde e asfaltul? Intrebari catre alt cetatea care ne lamureste ca…de-atata au fost bani si mai departe e aventura sa mergem cu masina. M-am blocat, iar sotia dadea semne de nervozitate, lucru ce imi crea si mie o stare intensa de agitatie si un sloi rece ca gheata ma trecea pe sira spinarii, desi erau peste 30C afara. Ne-am intors din nou din drum cu coada intre picioare, am luat harta si am jurat sa merg doar pe drumurile rosii si groase. Ne-am intors la Hoghiz, apoi de la Feldioara am luat-o spre Sf. Gheorghe, urmand dupa aceea linia rosie spre Tusnad. N-am facut prea multi kilometri in plus, dar am pierdut timp mult pe drumuri proaste. Poate suna complicate traseele descrise, dar cu o harta in fata va puteti lamuri asupra traseului nostru. Dar nu s-a terminat! Intentionam sa luam o cazare la Tusnad. Ca sa ajungi la lacul Sf. Ana exista un drum la dreapta, spre Tg. Secuiesc, putin inainte de a ajunge in Tusnad. Planul s-a schimbat din nou! Intentionam sa luam o cazare la lac. Dupa 17 km ajungem la lac si stupoare! acolo erau sute de corturi, locul e rezervatie naturala, nu are gaz si curent electric, deci cazare ioc! Si noi ce facem??? „Gasiti cazare la Baile Balvanyos! „…ok, hai!

La ora 19.30 am primit o camera in hotel Transilvania din Balvanyos. 100 lei incluzand un tichet valoric de 20 de lei pentru micul dejun. Restaurantul din preajma, dotat cu de toate. Cina, o bere si apoi ne-am retras in camera noastra, o camera ce-i drept generoasa, centrala, taman sub ceas (foto). Pe la 10 seara incercam sa fac un remember al zilei si sa dorm, dar….

La 22.30 in toata valea rasuna „Ai Se Eu Te Pego” insotit de un foc de artificii de vreo 10 minute. Si muzica pana spre miezul noptii. S-or fi bucurat de sosirea noastra….

(va urma)

Anunțuri
Categorii: RO | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „Hai-hui prin tara mea (V)

  1. Pingback: Linkuri iesene de weekend | somnulescu.com

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.