Hai-hui prin tara mea (VI)

Ultima zi de umblat pe drumuri. Micul dejun, in Balvanyos. Am cerut niste ochiuri cu sunca si ma gandeam in sinea mea: „ce bune ar fi cu putina boia de ardei desupra...”. Nu mi-am terminat bine gandul ca am fost servit taman dupa cum am gandit. Deh! eram in Ardeal  unde boiaua e la mare cinste. La ora 9 eram deja iesiti din Balvanyos spre lacul Sf. Ana. Ajunsi acolo am constatat ca era plin si de oameni si de masini (oarecum previzibil avand in vedere ca se sarbatorea ziua lacului Sf. Ana). Am lasat masina in parcare (10 lei) si am coborat pe jos cam 1,5 km pana la lac. Acolo lume..ca la mare: cu paturi, saltele, mancare, racitoare, mingi, barci. Un singur chiosc cu preturi de la dublu in sus pentru orice produs.

Stand pe o banca si savurand un Ciuc Radler (10 lei/1 litru PET) au inceput sa soseasca la bisericuta din apropiere diverse grupuri cu steaguri, embleme, imbracati in costume populare, cantand…dar toti unguri, asa incat m-am bucurat doar vizual fara sa inteleg absolut nimic. Televiziunile de limba maghiara erau si ele pregatite sa inregistreze/transmita evenimentul. Camere foto si video pregatite. Am mers la locul faptei sa vedem ce se intampla de fapt. La un moment dat a aparut un grup imbracati in costume populare cu specific maghiar calare pe niste cai superbi, asa cum nu vezi decat in filmele de epoca.

A inceput o slujba de rit catolic, fanfara, grupuri artistice, un ceaun urias in care se pregatea gulas, dar n-am putut sta prea tarziu avand in plan sa ajungem acasa in acea seara. Am parasit locul cu o dorinta apriga de a reveni pregatiti cu cele necesare pentru a ne scalda in lac.

Această prezentare necesită JavaScript.

Spre Tg. Secuiesc, alimentare cu kurtos, ceapa, cartofi, paine cu cartofi. Fiind cam flamanzi am decis sa oprim la Arena Mall din Bacau unde am avut grija de „sufletele” noastre.

Seara pe la ora 19 eram acasa. Am descarcat bagajele, le-am lasat …unde altundeva decat in mijlocul casei, un dus, frigiderul gol, daaar…aveam produsele luate de la Balea cu o zi inainte, remember? Iar painea luata de pe drum ni s-a parut cea mai buna paine din lume, desi mancasem cu vreo doua ceasuri inainte.

Somn…patul meu, perna mea, cearsafurile mele…oricat ar fi de frumos in alta parte, tot mai bine e acasa. Stiu, e un cliseu folosit in toate compunerile incepand de la clasa I-a pana…tarziu, dar cred ca descrie cel mai bine sentimentul pe care-l ai atunci cand te vezi cu bine ..acasa!

Anunțuri
Categorii: RO | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.