Si plangeau copiii…

Titlu induiosator la prima vedere, nu? Prin cele de mai jos cred ca imi voi atrage si antipatii, dar sper si simpatii, desi ma adresez unor categorii diferite de copii (parinti), unii care abia pasesc in curtea scolii, iar altii care abia asteapta s-o paraseasca.
Primii, bobocii, micutii, dragii de ei, speriati de imensitatea scolii (wow! SCOALA! suna a ceva imens!) Permiteti-mi sa citez un pasaj din „D-nul Vucea” a lui Delavrancea, am mai facut referire la nuvela asta:

Scoala!…Mi se opri rasuflarea. Facui ochii mari. Nu-mi venea sa crez. Aceea sa fie Scoala domneasca? Niste case lungi, pitici si darapanate. Dar n-avea porti inalte de fer, caci n-avea de loc. In fata scolii, o veche pivnita, plina cu gunoi; in jurul ei, o curte mare cu balarii. Asa case vazusem si eu. Frate-meu ma lasa în curte. O sumedenie de copii tipau, se zbeguiau, sareau intr-un picior la sodron, se jucau cu simburi de roscova si cu nasturi. Poi asa scolari mai vazusem ai eu!…” .

S-a schimbat ceva? Cred ca diferentele nu sunt foarte mari azi. Am vazut aseara la teveu scoli numai bune de prabusit peste copii. Ironia sortii a facut sa vad intr-o localitate o scoala, nou – nouta, dotata „cu de toate” (cam la fel cum ar solicita un amic de-al meu, „stim-noi-cine„, o shaorma! 😀 ), dar care fusese inchisa de consiliul local. Copiii de-acolo trebuiau sa faca naveta la cea mai apropiata scoala aflata la 8 km. Di ci??? No comment! Poate nu ma pricep eu la chestii de administratie locala.
O mare tampenie (permiteti?), clasa 0. Trecerea de la gradinita la scoala este un pas important pentru orice copil. Si ma refer mai ales la impactul psihologic, multi nefiind pregatiti pe deplin sa faca acest pas, dovada lacrimile pe care cu totii le-am vazut zilele astea pe la stiri. Nu cred ca sunt foarte multe cazuri, stiristii avand grija sa selecteze imagini care sa aduca puncte de rating emisiunilor de stiri. Pe langa emotiile generate de schimbarea de mediu, care intr-adevar pot crea lacrimi, cred ca sunt si copii alintati si rasfatati care nu se pot dezlipi de fusta mamei (si asta o trecem la capitolul antipatii atrase!). Dar si unii si altii se vor obisnui repede pentru ca sunt „intre copii„, iar „doamnele” vor fi blande cu ei. Nu vor fi scarpinati intre cornite cum facea doamna educatoare, dar nici nu vor fi pusi pe coji de nuca in caz ca trag o liniuta mai stramba.
Aaaa, cre’ca m-am abatut tare de la „tampenie„. Deci, eu personal nu inteleg de ce a fost nevoie de a aduce clasa 0 la scoli. Din mai multe motive: nu exista suficiente sali de clasa, improvizatiile fiind la ele acasa, undeva am vazut ca  aceasta clasa a fost instalata direct in cancelaria scolii. Nu exista dotari, banci, scaune, table si altele. Banii alocati fiind in cel mai favorabil caz insuficienti, asta daca au existat. Probabil se asteapta respectarea „traditiei„, adica sprijinul parintilor (recunosteti referenul: „astea sunt conditiile pe care le avem, dar copiii nostri merita mai mult. Daca doriti sa…am putea face un efort impreuna…”)? Nu exista suficiente cadre, apelandu-se la solutii de compromis gen suplinitori, cadre pensionate, studenti masteranzi sau doctoranzi.
E drept insa, ca si gradinitele sunt supraaglomerate, inscrierea unui copil la gradinita fiind o adevarata provocare pentru parinti, care fiecare „se descurca” cum poate si o fac cu mult timp inainte de a se indeplini conditiile de varsta pentru copil. Posibil sa se ajunga la situatia de a inscrie copilul la gradinita inainte de a-l concepe! (exagerez, desigur!).
Bac-ul. La anul cica va fi diferentiat! Eu as renunta de tot la bac! Un certificat de absolvire a celor 12 clase ar fi suficient. Cine vrea mai mult, n-are decat. Te duci frumos la facultate cu certificatul de absolvire si o foaie matricola in care sa se reflecte rezultatele din liceu,  dai un examen si intri (sau nu!). Banii destinati organizarii bac-ului (nu vreau sa folosesc „bacalaureat„, sic!) ar putea fi directionati catre organizarea de examene de admitere. Banuiesc ca unitatile de invatamant, fie ele de tip liceal sau superior sunt intr-o aceeasi oala, pardon! minister (ceva simpatii? 😀 ). Dar probabil si interesele si orgoliile sunt diferite si mari, lucruri care n-au nimic de-a face cu copiii si ideea de educatie.

In concluzie, un sistem de invatamant bolnav si deficitar la foarte multe capitole. Nu sunt foarte convins ca se doreste educarea copiilor nostri. Poate unora le este mai comod sa conduca un popor needucat si analfabet!

Al meu e undeva la mijlocul ciclului de invatamant si, desi exista probleme si la ei, sunt mai putin vizibile cu ochiul liber. Apar insa probleme specifice varstei, despre care…intr-un episod viitor ! 😉

Anunțuri
Categorii: Enervante, Iasi, RO | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „Si plangeau copiii…

  1. Racovita Ana-Maria

    Impresionant!!!bv!!!

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.