Centrul Universului

center-of-the-universe

Imi place sa cred despre mine ca pot ajuta oameni fara sa cer nimic in schimb. Consoarta nu intelege de ce fac asta, ea privind lucrurile mai pragmatic si mai degraba prin prisma unui antreprenor/om de afaceri pentru care profitul e tot ce conteaza, fara nicio intentie privind un potential act de responsabilitate sociala. Si chiar nu pot s-o acuz pentru asta, pentru ca, nu-i asa? confortul ti-l asiguri din venituri, iar sursele de venit, mari, mici, toate trebuiesc tratate cu seriozitate si profesionalism. Unii dintre cei care ma cunosc stiu ca m-am implicat de-a lungul vremurilor in diverse actiuni caritabile sau evenimente din care de cele mai multe ori m-am ales doar cu o doza de satisfactie personala ca am putut fi de folos, mai intotdeauna neimpartasita cu nimeni si tinuta in mine pentru ca, daca faci ceva din suflet, nu e nevoie sa stie toata lumea. Din fericire, am cunoscut oameni ca mine foarte multi, iar perceptia fata de cei din jurul meu a suferit o schimbare radicala in ultimii ani.

Se intampla insa, mai ales in cazul barbatilor, sa ne dorim patratica noastra, un spatiu privat, la invadarea caruia nu reactionam chiar cu zambetul pe buze! Testosteronul, deh! In fiecare zi, dar in fiecare zi se intampla ca cineva din jurul nostru sa considere ca trebuie sa socialize in asa fel incat problemele personale sa devina probleme comune. „Azi la servici seful ne-a spus ca…” sau „…ma macina urmatoarea problema…” sau „…cand o sa iasa Soarele si pe strada mea…” sau pur si simplu „…de un timp simt o raceala intre noi, ai ceva cu mine, nu ma mai suporti, etc…„, iar acestea din urma de cele mai multe ori nu au niciun fel de sustinere. Majoritatea discutiilor de acest fel le suport, le accept, unele din obligatie (deh!), altele din placere. Dar uneori poate nu mai vreau nici eu sa fiu partas la necazurile unora! E drept ca uneori iau parte si la bucuriile altora. Pai, de asta sunt prietenii, nu? Traiesc in lumea asta, cu oameni in jurul meu carora trebuie sa le ascult pasurile, necazurile, oameni care au suficienta incredere in mine incat simt nevoia sa-si descarce problemele, iar uneori sa-mi solicite si sfatul! Sa ma simt onorat?
Insa mie cine imi asculta pasurile, necazurile, problemele? Poate m-as simti usurat si eu discutand cu cineva si as depasi mai usor anumite lucruri, dar cine sa fie dispus sa ma asculte cand toti sunt preocupati mereu sa-si scoata inainte problemele lor? 

Nu-nu! Categoric nu ! Centrul Universului nu pot fi niciodata eu! Pentru ca nu mi se permite! Pentru ca problemele celor din jur sunt intotdeauna mai importante decat ale mele. Pentru ca cei din jur nu-mi vor permite luxul de a avea si eu probleme. Iar pentru ca am fost saritor o data, de doua ori, poate chiar de trei ori, iar acum am avut indrazneala sa spun „suficient!„, voi fi privit ca cel mai egoist si „nashpa” prieten/amic/cunostinta din Univers.  Ba mai mult, cred ca  X sau Y gandeste acum rece:  „ramai atunci in spatiul tau privat, n-o sa te mai invadez niciodata!” Sunt departe de a fi perfect, dar zau, nu stiu daca merit un asemenea tratament!

Anunțuri
Categorii: Diverse | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.