In pat cu Zaza

white-vs-black-hatCand eram copil imi placeau filmele. Alea cu impuscaturi, cu batai, cu urmariri de masini, cu banditi, cauboi (sic!), de actiune in general. Si comediile spumoase. Celelalte filme, de dragoste sau psihologice, de exemplu, nu m-au pasionat niciodata. Asa e, aveti dreptate, sunt un ignorant in ceea ce priveste arta cinematografica. Imi placeau mai ales momentele cand banditii, hotii, etc. reuseau sa sparga o banca sau sa dea un mare tun, iar autoritatile pareau intr-atat de naive si fraiere incat nu reuseau sa-i prinda. In cele din urma se gasea cate un aparator al legii cu mai multa experienta, uneori ajuns fie in prag de pensie, fie aflat intr-o stare bahica permanenta generata de pierderea partenerului de echipa sau a unui membru de familie. Personajele, ca in orice poveste sau scenariu, sunt si negative si pozitive. Cele pozitive ar fi trebuit sa fie politistii sau serifii. Dar nu era asa. Mereu ii simpatizam pe hoti. In general, pana la urma erau prinsi toti si spiritul adevarului si dreptatii triumfa. Pam-pam !
Dar mi se parea ca asta nu e un happy-end, mai mereu oftam cu amaraciune: „i-au prins pana la urma„. Nu-mi placeau niciodata criminalii, prinderea si pedepsirea acestora fiind un moment de satisfactie deplina in ceea ce priveste deznodamnatul filmului. Habar n-am de ce aveam sentimentele astea. Lumea nu s-a schimbat nici azi. Filmele prezinta cam aceleasi scenarii si era gata-gata sa cred intr-o zi ca hotii au invins, in „Ocean Eleven„, de exemplu, pentru ca in continuarea „Ocean Twelve„, lucrurile sa devina normale si sa revin cu picioarele pe pamnat. E drept lucrurile s-au reglat intre pagubas si banda, dar tot prinsi au fost, autoritatile fiind oricum departe de problema. Si daca se intampla sa mai fie o o femeie frumoasa pe post de infractoare, reteta filmului e una reusita.
Dar cum „viata bate filmul” (scuzati cliseul) in viata de zi cu zi se intampla aceleasi lucruri. Nu mai departe, vezi „cazul Becali„, in urma caruia Gigi a fost inchis pentru diverse matraplazacuri, dar este compatimit de mii de oameni !
Se mai trage cate o „furaciune”  la cine stie ce butiq de amanet sau casa de schimb valutar, cateva mii de lei amarati si iarasi ne bucuram ca „le-au tras-o, meritau!” . Sentimentele sunt altele insa, ma repet, cand e vorba si de o crima.
Fara indoiala traim intr-o lumea majoritar saraca. O lumea in care a lua de la bogati e sport mondial. Actele de haiducie s-au manifestat din cele mai vechi timpuri, dar astazi se prezinta in forme moderne, uneori intr-atat de subtile incat nimeni habar n-are de ele, rezultatul vazandu-se cand constatam ca au aprut oameni imbogatiti peste noapte. Haiducii de alta data  imprastiau si  la saraci, iar scopul lor era de a se opune sistemului si conducatorilor. Astazi insa nu mai putem vorbi chiar de un asemenea fenomen pentru ca nu cunosc caz in care vreun infractor sa imparta „prada” cu cei saraci.
Parintii acasa mi-au dat o educatie buna, crestineasca: „sa nu furi, sa nu minti, sa fii corect, sa nu te bucuri la raul altuia, sa nu te bati, sa fii cuminte, sa ajuti, etc„. Aceeasi educatie pe care eu, astazi, o transmit mai departe copilului meu.  Si atunci de unde bucuria din timpul filmelor, ba uneori chiar intamplarilor citite sau prezentate prin media?
Eu sunt un idealist. Mereu am crezut ca binele si corectitudinea domneste printre oameni. Mereu am avut incredere in cei din jurul meu. Nu o sa-mi schimb opinia, desi tot mai multe evenimente din jurul meu ar trebui sa ma faca sa-mi schimb atitudinea. Eu sunt din categoria „over 40” si recunosc ca am ajuns tarziu la o concluzie trista, ca lucrurile nu se deruleaza deloc sub spectrul corectitudinii. Unii au ajuns la aceasta concluzie dupa 25 de ani de viata si ii invidiez. Ma bucur pe de o parte, dar e o bucurie trista, ca Jr isi da seama inca de mic ca cei de langa el nu joaca corect si este tentat sa procedeze la fel, in ciuda educatiei pe care o primeste de la noi acasa.  Nu stiu daca sa-l impiedic sau sa-l las sa infrunte lumea, asa imperfecta cum este ea, pentru ca ne-am convins cu totii ca cei nu tocmai corecti reusesc in viata si fac averi. Nu am un model de antreprenor, om de afaceri pe care sa il dau ca fiind un om corect si onest. Suprataxele impuse de conducatori ii sufoca pe toti, iar singura posibilitate de a supravietui este de a incerca sa ocoleasca legea. E o lupta care se da in mine zi de zi, iar cu fiecare zi ce trece „partea intunecata a Fortei” pare sa invinga.  La naiba! Incotro se indreapta lumea asta?
Iar din pacate, sansele sa traim intr-o lumea corecta sunt aceleasi cu sansele ca eu sa ajung in pat cu Zaza! Cum adica, cine e Zaza?

Disclaimer: Doresc sa subliniez faptul ca am acordul Zazei de a-i folosi pseudonimul in titlul acestui articol. 🙂

Sursa photo: leftcoastvoices.wordpress.com

Anunțuri
Categorii: Diverse, Enervante, Iasi, RO | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „In pat cu Zaza

  1. copilul meu imi spune mereu: *nu te comporta ca si cand ar trebui sa stiu. si nici nu te astepta sa stiu cat stii tu.* de aceea am luat decizia ca uneori sa-i mai atrag atentia ca … (daca e ceva referitor la viata!), dar sa-l las sa o si ia singur pe coaja, pentru ca ceea ce-i spun nu-l convinge, dar ce traieste intelege. 🙂

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.