Mica gheisa

gheisaMa intorc seara ca tot omul de la serviciu. Imi iau binecunoscuta gentuta din masina, verific ca totul sa fie ok si asigurat, click, masina se inchide si strabat o alee din spatele blocului catre casa. Desi sunt genul care se detaseaza 99% de problemele de serviciu, uneori acestea raman peste mine in virtutea inertiei si fac un „to do”  mintal pentru task-urile de a doua zi! (E? suna mai „profi” cu englezisme? 😀 ). Pana sa dau coltul blocului de multe ori  admir gunoaiele de la tomberoane, gasca de caini care domneste peste cartier, cele cateva…adica multe, matze (scuze admiratoarelor felinelor! 🙂 ) nu stiu de unde ies atatea, apoi ma uit prin gradina, mai strang cateva PET-uri de bere aruncate de unii de la etaj, care inca nu isi dau seama ca sunt intr-un oras si s-au inventat tomberoanele. Dau marunt din buze, nu i-am prins inca.  Apoi ma indrept din nou pe un trotuar ingust care ma duce in fata blocului. Incerc sa finalizez in minte lista de sus, incep o alta cu problemele care trebuiesc rezolvate acasa si imi doresc sa intru in casa cu mintea limpede si cu planurile de seara bine structurate.

Insa intr-o seara, zaresc de departe o fetita intanzind rufe la uscat. 9-10 ani. Maruntica, brunetica, iar ochii ii joaca in cap mereu. Are ceva interesant in ea, nu stiu ce anume si desi pare o figura de copil obisnuit, o privire mai atenta ar sesiza o atitudine inteligenta. Cei care o stiu mi-au spus despre ea ca e isteata foc. Eu n-am vorbit niciodata cu ea. E frig, e decembrie. Fetita nu prea bine imbracata, dar o stiu ca sta aproape si ii cunosc situatia. Alaturi de ea zace un lighean. Mi s-a parut cam prea mare pentru cat arata ea de firava si banuiesc ca a fost incarcat cu haine umede dupa cat de pline par sforile dintre binecunoscutii suporti de fier care sunt in preajama tuturor blocurilor de pe la noi.  Am mai vazut-o de cateva ori cu aceasta misiune. Uneori chiar dimineata devreme, cand plec la serviciu. In acea dupa-amiaza m-a vazut de departe. S-a ascuns dupa rufe si ma astepta sa vin. I-am observat gestul si am crezut ca se joaca cu cineva. Scanez zona, dar nu vad pe nimeni. Imi trece prin minte ca ar putea sa se ascunda de mine. Ma apropii de locul uscatorului si se iteste de dupa o camasa. Nu spune nimic, dar imi arunca un zambet strengaresc. Ii zambesc si eu si cred ca povestea s-a incheiat. Dar ea se ascunde din nou. O ignor aparent, dar cand dau coltul blocului arunc brusc o privire in zona in care banuiam ca este. O surprind uitandu-se dupa mine si se ascunde din nou! Mi-era clar ca dorea sa se joace si s-a nimerit sa fiu singurul care trecea prin zona. Mi-am continuat drumul, am intrat in casa, dar mi-a ramas gandul la ea. Fiindca eram inca sub influenta unei carti („Memoriile unei gheise„, cam tarziu mi-a picat in mana, dar mai bine mai tarziu…) mi-am adus aminte repede de micuta Chiyo si de toate corvezile la care era supusa, pentru ca mai apoi, ajutata de imprejurari sa devina faimoasa gheisa Sayuri. Incercam sa vad viitorul acestei fetite, dar evident e imposibil, paralela fiind fortata. Viata e rareori ca in carti sau filme, dar daca nu incercam nimic, sigur nu se intampla nimic. Asa incat mi-am propus ca anul asta sa fiu Mos Craciunul ei. Cine stie, de la mine un pic, de altul un pic si maine, daca norocul va fi de partea ei, poate va avea o viata mai buna.

Sursa photo: http://www.humanitas.ro

Anunțuri
Categorii: Diverse, Iasi, RO | Etichete: , , , , | 2 comentarii

Navigare în articol

2 gânduri despre „Mica gheisa

  1. Luiza

    Am auzit ca parlamentarii,senatorii,deputatii ,precum si ministrii romani in frunte cu Basescu presedintele Romaniei,cu ocazia sarbatorilor de Craciun,vor dona din infima si neinsemnata lor simbrie ,o treime ,pentru acordarea unor ajutoare si cadouri tuturor persoanelor nevoiase din Romania. Cand spun’TUTUROR’, ma refer la toti cei ale caror bugete personale nu depasesc suma de 300 de euro :). Cel mai frumos cadou oferit de Mos Craciun nu?

    • Ihi…si marmota invelea ciocolata…o vorba mai veche din RO! Io’ zic sa te trezesti, sa-ti dai cu putina apa rece pe fata si sa-ti revii ! 🙂

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.