Tranzistor vs. feisbuc

transistor1 (3)Noroc cu Chinezu’ …mi-am adus aminte ca am terminat o facultate de electronica si una din marile mele pasiuni ramane tot electronica.
Credeam ca a devenit o industrie moarta.. de fapt, nu sunt departe de adevar! Sau sunt? E o meserie frumoasa care implica creativitate si pune creierul la treaba.
Am inceput pe la 5 ani ani cand stateam alaturi de tatal meu care mesterea un televizor cu „lampi” (tuburi electronice pentru cine isi mai aduce aminte). Stateam cuminte pe un scaunel cand, deodata, ma mananca in…trei litere si pun degetul pe sasiul din spate: „da’ asta ce-i?„. A fost primul meu contact – la cel mai propriu mod posibil! – cu curentul electric! M-am curentat de am cazut de pe scaunel! Am avut noroc ca eram pe o tensiune de vreo 100V, deci am scapat ieftin, doar cu sperietura! Si chelfaneala de cuviinta de la tata! De atunci am ramas „electrocutat” de meseria asta pentru totdeauna! M-am mai curentat de multe ori de atunci, de multe ori accidental, parca ignorand cu buna stiinta regulile de protectia muncii. Insa uneori, ma curentam intentionat, atunci cand verificam niste dispozitive cu care lucram la tensiuni mici (48V), de lene sa iau un aparat de masura (ohmetru) si sa verific niste banale continuitati! Ma curenta, era buna piesa, nu ma curenta mai incercam o data, apoi o inlocuam. Facea bine la reumatism, dovada ca acum la +40, inca nu ma doare nicio incheietura si nu-mi scartaie nicio planetara! Deh! vremuri…
Am facut liceu si facultate de profil, insa meandrele vietii m-au dus pe alte drumuri si pasiunea s-a pierdut. Cam asa s-a intamplat si cu colegii mei cu care faceam o gramada de chestii in liceu. In facultate din pacate, am uitat tot ce stiam din liceu, partea practica, laboratoarele, fiind foarte slab dezvoltate. Pe atunci piesele se gaseau greu, un banal tranzistor costa intre 50-100 lei (cumplit de mult!) fata de 10-50 bani (da,da!) cat e astazi. Fiecare se descurca cum putea, mai ciupeam pe ici pe colo din intreprinderile socialiste, mai faceam trocuri intre noi si ne indeplineam micile visuri. Faceam transformatoare si bobinam motoare! Acum insa, la astfel de costuri, ar fi trebuit ca genul asta de industrie sa bubuie! Numai ca lucrurile s-au schimbat, componentele s-au ieftinit, nu se mai depaneaza pe componente discrete decat foarte rar si pasiunea pare sa fie pe cale de disparitie.
Pasiunile copiilor din ziua de azi sunt altele, calculatoare, internet, feisbuc. Dar nu aud pe niciunul din dracii de copkii de azi intrebandu-se, asa cum faceam eu cand eram mic: „ce au inauntru? cum functioneaza? cine le-a creat? pot sa fac si eu?„. Nu stiu nici sa schimbe un bec si sa bata un cui. Macar baietii, n-am pretentii la fete… am cunoscut o singura femeie capabila sa inteleaga ce se intampla in electronice, azi insa e aproape de pensie si n-a avut discipoli care sa-i urmeze pasiunea. (Sa-mi fie scuzata nuanta usor misogina!)
Asa cum pomeneam la inceput, am vazut pe site-ul Chinezului un link al unei academii de… nu stiu cum sa-i spun, dar care pare sa readuca in prim plan aceasta frumoasa meserie. Tehnica a evoluat de acum 20 si.. de ani, astfel ca e momentul microcontrolerelor programabile (e pleonasm! 🙂 ) care imbina utilul cu placutul. Adica electronica cu programarea. Dau link-ul pentru cine e interesat: http://www.academia.inventeaza.ro/ . Deocamdata povestea de desfasoara in Bucuresti, inca nu stiu in Iasi, dar daca stie cineva, rog sa lase vorba, link, etc.
Intre timp, cuprins de nostalgie, am rasfoit cateva site-uri de componente, sunt inca multe, parca contrazicandu-mi temerile referitoare la disparitia acestui hobby. Am gasit si multe kit-uri care necesita eforturi minime de asamblare si punere in functiune, dar satisfactie maxima. Dar doar pentru putinii pasionati! Momentan insa, ma gandesc cum si ce sa fac sa schimb pasiunile astora mici din internet si stat cu nasul lipiti de un computer, o tableta sau un telefon in ceva practic. Cum as reusi sa-i fac sa le placa mirosul de sacaz, colofoniu si cositor… M-as simti cumva implinit daca as reusi! Idei, propuneri… sunt deschis!

Anunțuri
Categorii: Iasi, RO | Etichete: , , , , , , , , , | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „Tranzistor vs. feisbuc

  1. Asa, mah! Sa simt si eu ca nu fac umbra internetului degeaba :))

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.