Vanatorul

Taxi sign

Taxi sign

23.45. La naiba! Iar am picat de serviciu in seara asta! Seara de noiembrie, cam frigut. Imi ridic fermoarul de la hanorac, pornesc motorul la masina sa mai fac un pic de caldura in „birou” si sorb din cafeaua care s-a racit deja. Niciun client. Cine naiba iese lelea din casa acum? Doar niste cheflii spre sau de la vreun chef, unii care pleaca la o aniversare…sau vin sau cineva care are vreo urgenta maxima. Nu-mi place meseria, dar nu stiu sa fac altceva. Abia am terminat cu greu liceul, mai departe nu m-a dus capul. Carnetul de sofer mi l-am luat din a treia incercare, dar macar am reusit pana la urma. Asa ca am ales sa fiu taximetrist.

Mai stau in telefon cu baietii, mai fumam o tigara, mai ascult dispeceratul insirand comenzile in statie. Nu sunt solicitari in zona in care ma aflu. Momentan stau si palavragesc despre fotbal si gagici cu Gicu in telefon si mai urmaresc postarile pe feisbuc. De dupa un colt de bloc vad o duduie blonda, agitata si grabita. Pletele ii flutura salbatice in racoarea noptii si ma intreb ce cauta o asemenea creatura singura pe strada la miezul noptii. N-arata rau. M-as baga la o aventura de o seara cu ea. O vad cum traverseaza si se indreapta exact inspre masina mea! Blonduta, cu ochelari, subtirica. Bunicica, as zice. Da, are potential creatura! Imi deschide usa la masina intra repede si imi spune ceva pe un ton grabit ca are o urgenta, spital, etc. Nu ma concentrez deloc pe ce-mi spune si mai degraba sunt furat de imaginea ei. Incep sa mi se invarta tot felul de scenarii si strategii de agatat in minte, dar pana sa ma hotarasc asupra uneia dintre ele, decid sa pun frana situatiei. „Da’ ce atata graba, domnita? Nu mai putem zabovi si noi un pic? Seara e lunga, n-am auzit nicio stire ca ar fi luat foc vreun spital„. Dar blondina se intoarce spre mine brusc si subliniaza ca ea are o urgenta si daca nu vreau s-o servesc ea coboara. Stiu ca sunt singurul in zona la ora aia, ii zambesc ironic si i-o servesc: „bine, domnita, sa vad cu ce ajungi ca oricum n-ai cu ce altceva„. Inteleg insa ca nu pare „disponibila” si renunt la strategii. Forjez masina. Fac doua depasiri la limita, tai linia continua si intru pe interzis. Se stie ca noi avem reguli speciale. Dar strategia este de a o surprinde pe pasagera mea. Sa vada si ea cu ce macho-Schumacher are de-a face. O duc la destinatie, ma descotorosesc de ea, mai bine…imi aprind paie in cap cu ea. N-a reactionat in nici un fel. Cu altele…e-heee! du-te, duduie, invartindu-te! Dar macar am ajuns in centru pe bani si nu „cu golul”, macar aici am mai multe sanse sa prind o comanda mai buna si mai repede. Mai trece seara, ma mai intalnesc cu baietii, poate mai pica vreuna mai disponibila si mai putin grabita….

Stau deja de-o juma’ de ora. Nimic. Mai frec menta pe feisbuc. Usa de la masina mi se deschide si o bruneta cu ochelari (iar ochelari, o fi vreo moda?) imi sare pe bancheta din spate. „Poftiti in fata, va rog„.  Strategia e simpla. Tipa vine in fata, iar eu ma voi apleca asupra ei sa-i pun centura de siguranta si evident s-o adulmec in acelasi timp. Ea nu-si-nu, ca ameteste in fata si se simte mai bine in spate. Desi stiu bine ca recomandarile sunt sa nu iau pasageri in fata, cel putin pentru a avea o vizibilitate mai buna in trafic. Dar altora le place sa mearga in fata. „Mergem in….” si imi indica cartierul. Pornim. „Sunteti grabita, domnisoara?„. „Doamna„, imi raspunde iute. Ma rog, de parca ar conta! Am mai vazut eu sfinte ca ea! As vrea s-o tin mai mult in masina, sa pot intra cumva sub pielea ei. Din pacate, semafoarele sunt toate pe galben la ora asta, circulatia e lejera si oricat as trage de timp in maxim 15 minute ajung in orice punct al orasului. Incep un potop de intrebari mai mult sau mai putin personale, dar pare ca nu e seara mea norocoasa, mi se raspunde sec cu „da” si „nu” si nu cred ca voi avea vreo sansa nici cu bruneta. Ajung in cartierul ei, tot inainte la rond, apoi stanga, dreapta, gata, am ajuns. Arunc o ultima sageata spre tipa: „si-acum eu cum ies din cartier?” Imi raspunde rece si taios: „n-ai vrea sa te conduc la iesire?” si-mi tranteste portiera. Mda, clar…in afara de cateva curse, nimic spectaculos in seara asta. Dar asa cum alta data mi-a iesit, o sa-mi mai iasa. Trebuie doar sa perseverez si sa mai incerc. Ca doar de aia avem in noi o gena speciala de vanatori. Sa vanam! Si ce vanam aia f… pardon! mancam !!

Disclaimer: Textul de fata este un pamflet si va fi tratat ca atare! 

Anunțuri
Categorii: Diverse, Enervante | Etichete: , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.