Copii care nu stiu sa se bucure

globuricusufletk20_squareN-am stiut sigur daca o sa ma implic in campania „Shareuim globuri cu suflet” initiata de Kooperativa 2.0 Iasi. Si nu pentru ca n-as fi vrut, ci pentru ca eram prins cu niste proiecte de serviciu. Dar pentru ca mi-am dorit sa fiu parte din proiect am tras tare, Cel-de-Sus mi-a dat inspiratia si puterea necesara si am finalizat proiectele in timp util. Si pentru client si pentru mine.

Proiectul „Casa Share” e cunoscut. Bogdan Tanasa, absolut dezinteresat de cine stie ce capital de imagine sau mai rau capital electoral a ales sa construiasca case noi pentru oamenii nevoiasi in mai multe localitati. La una din aceste case am ales sa merg eu anul acesta, intr-o localitate uitata de lume, pe malul Prutului. La Medeleni. Remember? Vacantele lui Danut, Olguta, Monica? Nu? Ionel Teodoreanu, o gasiti in toate librariile. Azi localitatea este o umbra a satului evocat odinioara de scriitor. Satul nu mai are o scoala proprie, elevii din clasele I-IV merg la scoala din satul Gradinari aflat la 3 km, iar cei mai mari la Golaesti, vreo 5-6 km. Noroc de microbuzul scolar care inca functioneaza si transporta copiii la scoala. Dar drumul are doar urme de piatra sparta, iar iarna, daca ninge, ma indoiesc ca vreun utilaj ajunge pana la ei sa ii deszapezeasca.

Pentru ca anul trecut am mai fost la Medeleni la o alta familie si cunosc oarecum terenul, anul acesta m-am oferit sa merg iar in zona. Nu am plecat cu emotii de acasa, stiam ce am gasit anul trecut si ma gandeam ca nu se poate mai rau de atat. Ei bine, linistea mea sufleteasca s-a risipit cand am ajuns acolo si am realizat, ca da, se poate si mai rau! Din pacate. Accesul pana la ei a fost o aventura, de la drumul amintit mai sus, m-am abatut vreo 500 m pe un drum lateral, simplu, de pamant. Dupa 100 de metri, am renuntat la a mai merge pe el, pentru ca riscam sa fiu scos cu tractorul, dar am gasit o alternativa, pe imas, pe langa drum si astfel am reusit sa ajung in fata portii lor. Am gasit familia Garban intr-o casuta modesta, din chirpici, fara podele, doar cu pamant pe jos. O sobita micuta incalzeste doua camere care insumeaza nu mai mult de 20-25 mp. Fara curent electric. Un caine si cateva gaini par sa fie toata averea familiei. Doua chipuri senine ale unor fetite m-au intampinat alaturi de mama si fratele lor mai mare. Prin amabilitatea partenerului principal al campaniei, Carrefour Felicia, aceasta familie va avea un Craciun un pic mai fericit. Bradut, globuri, ghirlande, dulciuri, alimente de stricta necesitate, zahar, faina, ulei. Jucarii. Le-am oferit fetitelor cate o jucarie, un animalut de plus si ma asteptam sa se bucure. Am zarit o sclipire confuza in ochii lor, dar nu bucurie. Am fost o clipa dezamagit de reactia lor, dar apoi am realizat: acesti copii nu stiu sa se bucure! Nu au in viata lor parte de lucruri frumoase astfel incat sa stie sa rada, sa zambeasca. Viata lor e presarata mereu cu momente grele si cu lipsuri. Nu stiu ce e o jucarie, o hainuta buna sau o masa indestulatoare. Nu stiu ce inseamna o bomboana sau o prajitura. Nu au vazut brad de Craciun decat in poze, la scoala. Nu au televizor pentru ca nu au curent electric. Nu-l stiu pe Mos Craciun decat din cantece si colinde. Nu cunosc alt stil de viata decat cel pe care-l traiesc in casuta lor modesta. Dar Bogdan le-a pregatit o casa frumoasa si calduroasa, pe care a racordat-o la curent electric. Astfel, poate lumea lor se va deschide, poate vor vedea ca exista un mare Univers de explorat dincolo de limitele comunei Golaesti, dincolo de imasul lor. Vor intelege ca trebuie sa invete, sa se straduiasca mai mult la scoala pentru ca intr-o zi sa poata oferi copiilor lor mai mult decat pot parintii lor sa le ofere astazi.

Această prezentare necesită JavaScript.

As dori sa multumesc Kooperativei 2.0 pentru initiativa. Sa multumesc si sa amintesc oamenii cu care am interactionat direct si au contribuit cu pachete: Anda, Alexandra, Ionut. Inca multi alti colegi au contribuit in cadrul aceluiasi proiect (sa ma scuze ca nu-i pomenesc pe toti), la alte familii nevoiase (11), fiecare cu poveste lui. Povesti triste, din pacate. Ce facem noi azi, micul nostru act de bunavointa, nu rezolva decat o situatie punctuala si de moment. Maine se vor termina proviziile aduse de noi, iar viata lor va deveni aceeasi, cu lipsuri si nevoi. Nu asta vad eu ca solutie in rezolvarea problemelor lor. Educatia, invatamantul, accesul la sistemul de sanatate, infrastructura, scoli, dispensare, locuri de munca. Acesti copii vor creste, un posibil abandon scolar ii va tine departe de lumea moderna, iar ajutoarele nu vor curge la infinit spre ei.

P.S. Multumesc si masinii mele care m-a dus si m-a scos din noroaie. Sa ma ierte ca am murdarit-o, dar i-am oferit ulterior o sesiune de SPA de 5 stele ! 🙂

Anunțuri
Categorii: Diverse, Iasi, RO | Etichete: , , , , , , | 1 comentariu

Navigare în articol

Un gând despre „Copii care nu stiu sa se bucure

  1. Pingback: Share-uim Globuri cu Suflet II - Blog de Beauty

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.