Arestat de Craciun!

Iesisem din misiune, dupa calvarul serii precedente. Am apucat sa dorm cateva ore, nu stiu cum, cu capul pe o lada de grenade si pe un pat improvizat din cutiile de cartuse. Era ziua de Craciun, iar afara era liniste. Nu se tragea de cateva ceasuri si lucrurile pareau sa se fi linistit. Aveam un televizor alb-negru, cocotat undeva pe un dulap, care, curios, rezista eroic, desi nu fusese inchis de zile intregi. Nu-mi aduc aminte ce mancam, cand mancam, dar stiu ca aveam mereu biscuiti in buzunare, parca eram personajul desprins din „Dragoste de viata” a lui  Jack London. Posta nu functiona normal, n-avea cum, iar pachetele trimise de acasa erau ratacite cine stie pe unde. Undeva pe la pranz se anunta executia sotilor Ceausescu si era o stare generala euforica. „Gata, totul s-a sfarsit, va fi liniste de acum, totul va reintra in normal.” Numai ca n-a fost deloc asa, dupa moartea fostilor conducatori, in Sibiu inca se tragea, iar ultimul foc de arma l-am auzit pe 5 ianuarie 1990!

Ne bucuram si imparteam intre noi tot ce aveam mai bun prin valize. Nu stiam ce ne ofera ziua de maine. Paul, un coleg din Piatra-Neamt, cam rebel de felul lui, incepe sa cante o colinda. Silent Night. Il ascultam rontaind te miri ce, dar cu un ochi la teveu, la stiri, sa vedem ce se mai intampla. „Frumos canti, parca ai studiat muzica!”, ii zic!  „Chiar am studiat!„. Ma trage deoparte si imi sopteste : „Stii, am descoperit un pian in sala de sport. Ma duc diseara!” . Fara sa clipesc, i-am spus ca merg si eu, daca nu intru in vreun post de aparare pe undeva. Aveam si eu ceva abilitati muzicale si am rezonat perfect cu Paul al meu (pe unde-o mai fi astazi?). Nu se intampla nimic important peste zi, pe seara eu sunt liber, el la fel si ne strecuram amandoi printre niste gratii metalice intr-o sala. Armele sunt cu noi, consemnul era sa nu ne dezlipim de arme nici la toileta. Intr-un colt zacea prafuit si uitat de cine stie cata vreme un pian. Nu era chiar un pian, de ala cu coada, ci mai degraba o pianina. Ii ridicam capacul de pe claviatura, incercam cateva acorduri si observam ca e usor dezacordata, dar chiar nu conteaza. Incepem sa schitam ceva la doua maini si pare sa ne simtim in largul nostru. Taman in aceleasi momente afara incep sa se auda zgomote de arme. Ne oprim si asteptam in tacere. In cateva minute focul se opreste. E liniste din nou. „Ei, o fi tras unii accidental, s-a mai intamplat!” Incepem din nou sa cantam. Merge greu, se simte lipsa exercitiului, frigul, degetele nu prea ne asculta. „Stai! Mainile sus! Nu misca nimeni!” se aude deodata. Inghetam! Ridicam mainile, nu putem risca nimic. Gratiile printre care ne-am furisat zboara in laturi si apare unul din ofiterii unitatii cu vreo 2-3 soldati langa el, toti cu armele indreptate spre noi. Ne identificam, ne recunosc si suntem arestati. Armele sunt luate de camarazii nostri, iar ofiterul ne suduie continuu: „sunteti dementi si inconstienti, afara se trage si voua va arde de colinde si de cantat, etc, etc...”. Eu si Paul tacem supusi, dar  zambim unul la celalalt parca fericiti ca ne-am indeplinit o dorinta de Craciun, fara sa realizam pericolul la care ne-am expus. Dar ne imaginam un teritoriu de lupta in care se aud deopotriva impuscaturi si colinde inganate la un pian in acelasi timp. Cum a sunat oare pentru cei de afara? Suntem dusi in arest. Nu-l vazusem niciodata pana atunci. Ni s-au luat centurile si armele. Cred ca vreo doua ore am stat acolo, apoi am fost dusi la comandantul unitatii. Ni s-a tras un perdaf cu toate injuraturile romanesti existente la momentul acela, le-am acceptat supusi si am fost trimisi la plutonul nostru. Asta a fost toata pedeapsa pe care am primit-o. Era 25 decembrie 1989, iar Revolutia (sau ce-o fi fost!) la Sibiu inca continua si se tragea, desi in tara, toate orasele anuntau incetarea focului. Mistere inca nedeslusite….

Sursa photo: http://www.iwm.org.uk/

Reclame
Categorii: Iasi | Etichete: , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.