Dragostea care a incetat sa mai creasca

Calendarul Ateneului din Iasi anunta o noua premiera pentru luna februarie. Piesa „Eram si Era” cu….., in regia lui ….. blank! nicio informatie pe site! Un mister total despre personaje si nicio descriere, niciun hint, nimic. Doar titlul sugera ceva, ceva si data premierei, 14 februarie, adica de Valentain Dei (sic!). Incerc sa trag de limba pe cineva din interior. Nimic! Stiau desigur, dar au pastrat suspansul pana aproape de premiera. „Fie ce-o fi!” si mi-am luat bilet. Online, desigur. Cateva zile inainte de premiera gasesc undeva in media ieseana niste versuri care parca adanceau si mai tare misterul: „Intr-o zi un rinocer stătea pe o bancă. Acum era bine. “Sunt proaspăt lipit” își spunea. Ca o zgardă argintie îi stătea lipiciul uscat. “Înainte nu eram cu capul pe umeri?” Și-apoi, deodată / Apăru o fată / În palme l-a luat…etc„. In sfarsit erau informatii despre cei ce vor fi eroii piesei: Cezara Fantu si Codrin Danila. Regia: Ovidiu Ivan. Iarasi confuzie! Ovidiu Ivan e mai spre comedie din cate il stiu eu, piesa parea a fi ceva despre dragoste, nu era genul lui preferat! Deci, piesa avea sa aiba si accente comice si asta m-a facut sa nu regret alegerea de a merge la o piesa despre care nu stiam nimic.

Cu o seara inaintea premierei, marti cum ar veni, nu ma simteam prea bine. O raceala care a cuprins tot orasul se cuibarise si in mine si isi cerea drepturile. Am incercat sa-i vin de hac cu o sticluta de sirop de tuse si niste septogale, dorindu-mi sa-mi treaca pentru a fi prezent la premiera. Nu m-as fi dus daca nu reuseam sa-mi stapanesc tusea. Din fericire, la momentul piesei, imi mai trecuse si am participat la eveniment. N-am tusit decat de vreo trei ori si atunci in momentele cand artistii au primit aplauze la scena deschisa pentru replicile spumoase. In foaier, ma intalnesc cu Ana. Schimbam cateva vorbe, incerc s-o ispitesc, s-o duc spre subiectul „despre ce va fi„. E abila in comunicare, pare sa-mi simta intentiile si nu se lasa pacalita, deviaza discutia spre bomboane de ciocolata! Apare John, colegul meu care nu rateaza nicio premiera. Adina cu sotul, alte fete cunoscute. Fifi trece ca o furtuna printre oameni, direct in culise. Dumi Florescu si Dragos Maftei de asemeni sunt acolo, alaturi de colegii de breasla. Regizorul Ivan se plimba usor agitat, pare sa aiba emotii. Maestrul Emil Coseru e prezent sa-si vada discipolii in actiune. Directorul Ateneului, d-nul Apreotesei, e si el acolo. Toti sunt gata!

O EA si un EL la momentul adolescentei. El, cam timid, ea cam prea indrazneata si vrea totul. Isi accepta totul unul altuia si consimt ca sunt facuti unul pentru celalalt. Doi ani mai tarziu, lucrurile nu mai sunt deloc la fel. El, prea morocanos si preocupat de job si prieteni. Ea, la fel de ocupata, dar doreste sa se asigure ca sentimentele dintre ei sunt aceleasi. Nu e posibil. A aparut rutina, actiunile se succed rapid in miez de noapte, dialogurile sunt cu accente comice, dar si dramatice in acelasi timp. Ea vrea, el nu cedeaza. Ea cere, el nu ofera. Dintr-o gluma totul se transforma in drama si pana la un deznodamant trist nu mai e decat un pas. El are o ultima incercare disperata de a salva situatia, dar e teatrala si lipsita de sinceritate. Al saselea simt al femeii nu se dezminte si ruptura se produce. Sincer, a fost neasteptat! Filmele, piesele se termina in general cu happy-end si cu „si au trait fericiti pana la adanci batranete„! Azi n-a fost asa. Dar poate e mai bine. Poate au dorit sa traga un semnal de alarma asupra faptului ca trebuie sa exista si altceva in afara de serviciu si preocupari personale. Ca cei de langa noi trebuie pusi pe primul plan. Ca dragostea, oricat ar parea ea de complicata, utopica, mereu flamanda, e simpla si  trebuie doar intretinuta, cultivata si ajutata sa creasca. In aceasta seara, ni s-a arata cat de usor se poate ofili, atunci cand crezi ca lucrurile pot merge de la sine, intr-o inertie pe care nicio fizica din lume n-o poate sustine fara a fi ajutata. Pentru ca nu-i asa? „Abia cand a plecat plangand si mi-a luat inima/ M-am indragostit numai de ea„. Din pacate, de data asta a fost trop tard… Am plecat de la piesa asta mai mult cu intrebari, decat cu raspunsuri. Rumeg de vreo doua zile asupra situatiilor si imi cam da cu virgula! Aplauze ! Atat am inteles eu… 🙂

Sursa photo: Pagina de Facebook a Ateneului Iasi

Reclame
Categorii: Iasi | Etichete: , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articol

Vreo impresie/completare?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.