Arhive pe autori: T&T

1487 km – topuri

Va mai amintiti de Ami? Cea pe care am dus-o in spate vreun kilometru! Dar era mica, putem s-o duc! Si Indra? Nu, desigur. Le-am vizitat in mai multe randuri inca de cand erau mici, mici! N-a ajuns niciuna actrita, ci campioane mondiale la …karate. Acum le-am regasit adevarate don’shoare, de le-am dat cu „saru’mana” cand am dat prima oara ochii cu ele ! Nici vorba sa le mai pot duce pe vreuna in spate!

O zi de leneveala maxima. Asa pot caracteriza ultima zi. Am declarat inca de cu seara ca n-am chef sa conduc, ci doar sa ma odihnesc pasiv, cu bere, trandavind in pat, cu ochii pe barfele de la teveu. Ceea ce s-a si intamplat. Colega de apartament si-a luat lumea in cap si impreuna cu niste amici au pornit lelea pe cine stie ce trasee de prin preajma. La un moment dat, un dar de la Dumnezeu: cativa nori de ploaie s-au descarcat deasupra orasului Sinaia, care era atat de uscat incat picaturile nici nu pareau sa atinga solul, disparand imediat. In partea a doua a zilei a inceput dezmatul culinar. Cateva kile de mistret, le-am hacuit bucati. Facut foc pe pirostrii, aranjat ceaun. Trei-patru ceasuri am fiert/prajit/gatit carnea in vreo 2 litri de bere si 2 de vin, am alimentat focul si gaturile insetate. A durat un pic, spre disperarea pofticiosilor si flamanzilor. Legat totul cu un sos de bere si suc de rosii, buruieni, condimente, scazut pe foc, etc, … nu intram in detalii.  Fetele au aranajat ceva cartofi si alte legume. Patronul casei a rezolvat problemele de ordin bahic, adica am avut la dispozitie tot ce ne-a trecut prin minte si pofte. Am petrecut cu varf si indesat, in dimineata urmatoare urma sa plecam spre Iasi. O seara in care am depanat amintiri din tinerete, barfe actuale de sezon si bineinteles, predictii pentru viitor.

Această prezentare necesită JavaScript.

Drumul spre Iasi fara istoric. Atat doar ca de la Sinaia spre Iasi am coborat pe la Comarnic-Ploiesti-Buzau, etc…sa evitam traficul de pe Valea Prahovei si imposibilul blocaj de la Busteni. Cam tot atunci mi-a venit in minte sa realizez un top de genul „cel mai…/cea mai...”, pe care vi-l prezint mai jos.

Cea mai enervanta localitate: Campia Turzii
Cel mai prost semnalizata localitate: Ghimbav
Cel mai pitoresc drum: Turda-Campeni-Albac
Cel mai bun drum: Deva-Hunedoara-Sebes-Sibiu
Cea mai aglomerata localitate: Busteni
Cea mai buna cazare: ApartHotel Steyna – Alba Iulia
Cea mai prietenoasa pensiune: Pensiunea Indra, Sinaia
Cea mai guraliva gazda: Nutica, Sinaia
Cea mai sexy gazda: receptionera Steyna Alba Iulia
Cel mai spectaculos obiectiv: Castelul Corvinilor
Cel mai bun ghid: Rosia Montana
Cel mai bun pranz: Deva
Cea mai buna ciorba: Steaua Ariesului, Albac
Cea mai uda apa: Lacul Ursu, Sovata (sic!)
Cea mai ciudata constructie noua: Liftul de la Cetatea Deva
Cele mai bune prajituri: Kaufland Roman
Cel mai dezamagitor obiectiv: Pestera Scarisoara
Cea mai exotica cina: mistret, Sinaia
Cel mai periculos drum: Garda de Sus – Pestera Scarisoara (ambele variante)
Cea mai mica viteza: intrarea in Alba-Iulia, 6 km intr-o ora
Cea mai mare viteza: nu va spun, autostrada Sebes-Sibiu 🙂
Cel mai urat drum: Ghimbav-Predeal
Cel mai plictisitor si monoton drum: Sibiu-Ghimbav
Cei mai plictisiti oameni: Hunedoara (poate si din cauza caldurii)

si…nu se putea altfel..:
Cele mai frumoase fete: Alba Iulia, dupa cele din Iasi, bineinteles! 🙂

Asa incat, pe la 5 ceasuri dupa amiaza, in ziua a 6-a din a opta luna, anul Domnului 2017 am ajuns cu bine acasa. Dupa acest moment s-a dezlantuit iadul in Iasi si in tara (evenimente meteo extreme). La jumatate de ora dupa ce am trecut pe un drum (Vaslui-Iasi), un copac a fost doborat de furtuna, traficul auto fiind blocat pentru mai multe ore. Semn ca Cineva acolo sus ne iubeste si e un semn clar ca inca mai am multe lucruri de indeplinit pe Pamant….

Sursa photo : Jr

Categorii: Iasi, RO | Etichete: , | 1 comentariu

1487 km – Ziua a IV-a

Alba Iulia. Orasul care rareori este pomenit la stiri. Un oras linistit in care nu pare sa se intample nimic. Curat, linistit si vizitat. Am intrat in el, asa cum pomeneam in materialul anterior, cam greu. O coada de vreo 6 km, mai ceva ca Buciumul sau Nicolina la ore de varf. N-am prea inteles de ce. Fie intrarea in oras se face pe o singura banda, fie au semafoare foarte aproape de intrare, fie am prins noi o perioada in care masinile grele erau restrictionate ziua, din cauza caldurii excesive.

Dupa ce ne-am cazat, n-am rezistat tentatiei de a iesi imediat in oras, dat fiind ca hotelul la care am stat era practic langa cetate. Iesi din hotel, treci strada, intri in parc, il traversezi intr-un minut si te-ai trezit in poarta cetatii. Doar cateva poze, la apus, apoi istoviti dupa o zi, nu neaparat din cauza traseului, cat din cauza caldurii, am ales sa ne retragem repede in camera si sa facem un binevenit dus.

Dis-de-dimineata ne-am pornit prin cetate. Stiam ca ne asteapta vreo 35-36 C si nu doream sa ne prinda varful de caldura prin cetate. M-am informat asupra cetatii doar cu o saptamana inainte  de a vizita orasul si nu aveam mari asteptari. Insa n-a fost deloc asa. Un aer medieval te izbeste inca de departe, desi cetatea nu exista in forma actuala decat de prin sec. XVIII cand a fost construita la forma de azi de catre Carol al VI-lea. Anterior, cu un mileniu in urma, in cetatea Apullum a fost gazduita Legiunea a XIII-a Romana Gemina, lucru pe care aveam sa-l aflu intreband ce inseamna acel XIII care se gasea pe diverse suveniruri.

Curata, ingrijita, cred ca refacuta cu fonduri europene de curand. Sala Unirii, Muzeul de Istorie, Catedrala Ortodoxa, Catedrala Romano-Catolica (aflate la cativa zeci de metru una de alta fara sa se manance reciproc!), cele sapte porti, statui, mai noi si mai vechi, poduri, turnuri, schimbarea Garzii (care se face zilnic la ora 12!), vestigii romane, toate acestea pot fi vizitate fara costuri prea mari intr-o zi. In interiorul cetatii sunt amenajate ici-colo diverse cafenele, tarabute cu sucuri, apa, inghetata si bineinteles, suveniruri. Se pot inchiria biciclete sau trotinete electrice. Plimbarea nu pare deloc obositoare, iar daca se intampla sunt suficiente banci pe care sa zabovesti putin. Arhitecturi diverse, stiluri bizantine si gotice deopotriva fara sa dea senzatie de kitch sau confuzie. Fiecare are locul sau bine delimitat in perimetrul cetatii.

Această prezentare necesită JavaScript.

Am pranzit la o terasa alaturata, iar unul dintre sortimentele de pizza comandata (o pollo cu broccoli si usturoi) avea gust de ciorba radauteana! Era ora 14, cald si am decis ca e vremea sa ne asezam iar la drum, in directia Sinaia. De la Sebes am intrat pe autostrada si foarte repede m-am trezit la Sibiu! De la Sibiu pana la Ghimbav un drum plictisitor, mai ca-mi venea sa adorm. Ipotetic vorbind, ca nu puteam sa-mi permit luxul asta pentru ca eram la volan! Am ales sa ocolim Brasovul, s-o luam pe scurtatura si sa iesim la Predeal. Ghimbav, o localitate marunta, intortocheata si prost semnalizata. Am nimerit pana la urma iesirea spre Predeal, dar ghinion! Drum in panta, destul de prost si am mai avut si ghinionul de a sta in spatele unui tir fara sa-l putem depasi. Speram sa iesim la Predeal, iar de acolo in maxim juma’ de ora ar fi trebuit sa fim in Sinaia. Dar ti-ai gasit! Drumul blocat! Incet-incet de la Predeal la Busteni am stat cam o ora in trafic. Habar n-am ce se intampla in Busteni, mereu se gatuie circulatia acolo. Dupa Busteni spre Sinaia am mers ceva mai bine, dar ma uitam cu mila la soferii care mergeau invers, spre Busteni, care asteptau la fel, sa se decongestioneze traficul. La Sinaia insa, ne astepta gazda noastra Nutica, de la Pensiunea Indra, nu cu paine si sare, ci cu mamaliga cu branza, palinca, vin si voie buna…

(va urma)

Sursa photo: Jr

Categorii: Iasi, RO | Etichete: , , , , , , | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.