Arhive pe autori: T&T

Desertul de duminica seara sau „Atentie, aterizam!”

atentie-aterizam-spectacol-la-ateneul-tatarasi-665x435S-au mai scris recenzii pentru aceasta piesa. Dar reprezentatia de aseara (12.02.2017) a avut ceva special, cel putin prin prisma amanuntelor inedite care au aparut.
Fiind un adept al stilului clasic am vazut multe filme ale genului. Mi-a amintit de „What’s New Pussycat?” cu Peter O’Toole, Romy Schneider si Ursula Andress, paralela un pic fortata, dar asemanatoare din punct de vedere al situationalului. Apoi am dat de „Boeing, Boeing” cu Tony Curtis si Jerry Lewis, taman ecranizarea piesei lui Marc Camoletti, iar de aici si pana la o adaptare pentru teatru n-a fost decat un pas. Regizorul si actorul Daniel Onoae si-a asumat aceasta raspundere si cred ca a reusit sa faca o treaba buna. Dar cum nicio piesa nu iese daca n-ai actori potriviti, Ateneul iesean a pus la dispozitie tot ce are mai bun: Cezara Fantu, Ana Hegyi si Erica Moldovan in rolurile stewardeselor. In rolul Berthei, Alexandra Paftala care s-a dovedit buna in rolul de manager/dispecer de situatii si evenimente neprevazute („acele situatii pe care nu poti sa le prevezi„). Prietenul lui Bernard, timidul Robert (Dragos Maftei) a trait in cateva ore experientele vietii lui din toate punctele de vedere si a incheiat surprinzator ramanand cu una dintre eroinele piesei. Desi totul ar fi trebuit gestionat ca la carte de Bernard, acesta pare depasit de situatii si are noroc de vizita amicului Robert si de menajera Bertha.

Această prezentare necesită JavaScript.

Pe Ana Hegyi, o stim. „Zuza” (scuzati!), dezinvolta, deschisa. Metamorfoze (din alte piese) de la o nevasta cicalitoare, profesoara don’soara batrana frustrata, la o Jaqueline sexy. In postura de „cumintenia Pamantului” cred ca a o fost singura care nu s-a pupat cu Robert, semn ca il iubea sincer pe Bernard. La celalalt pol, din acest punct de vedere, Janet (Erica Moldovan, pe care am vazut-o in premiera, semn ca trebuie sa merg la Ateneu mai des) care astepta un semn de la un miliardar, pe care urma probabil sa-l faca ulterior milionar! Helga (Cezara Fantu), putin misterioasa si nehotarata, face un pas inapoi dinspre Bernard si „i se pune pata” pe Robert dupa doar o ora de plimbare prin oras. Mona, Wendy, azi Helga.
Frumosi, frumoase, interpretari si roluri inedite. Pupaturi, un regret pentru mine ca nu m-am facut actor! 😀 Au starnit multe hohote de ras in sala. Fara o profunzime deosebita, catalogata de unii drept „comedie de consum” mie mi-a placut. In sensul ca nu doar am „mustacit„, ci chiar am ras de-a binelea. Alte piese imi dau prilej de meditatie, cateva zile dupa vizionare imi tot pun intrebari existentiale si imi macina subconstientul. Pentru o duminica seara, inainte de a incepe o noua saptamana de munca, „Atentie, aterizam” a parut un desert perfect, numai bun sa-ti incarce bateriile si sa-ti creeze o stare de bine.
Ineditul? Sa dau din casa?…sa dau, ca doar face parte din viata. Geamantanele lui Robert or fi fost prea grele si…pantalonii artistului au cedat! Cateva minute a jucat asa, parand sa nu-i pese, iar apoi a aparut cu un ac (de siguranta) in…pardon! in fund, care stralucea in toata splendoarea lui in lumina reflectoarelor! A dus totul mai departe in mod profesionist si si-a luat portia de aplauze meritata. Un alt mic incident a fost accidentarea Cezarei (ssst! stiu din surse sigure!). Abia incepuse piesa, s-a accidentat la un deget, iar adrenalina suplimentara secretata era sa-i creeze o stare de lesin chiar in momentele in care apare imbracata in vacuta! Pe care eu am crezut-o dalmatian, dar not important! Nu s-a vazut, a dovedit tarie nu doar de caracter, ci si tarie fizica, iar sexy-Helga a mers mai departe.
Ce am invatat eu din povestea lui Bernard: ca neprevazutul apare intotdeauna mai ales atunci cand ignori sa-l prevezi. El a avut noroc, povestea s-a terminat oarecum cu happy-end. Dar nu faceti acest experiment acasa, ca l-au facut altii pentru voi!
De vazut pentru cei care inca n-au apucat… Felicitari echipei. Aplauze!!!

Surse photo: http://saptepietre.ro/ si …direct de la sursa! 😉

Categorii: Eveniment in Iasi, Iasi | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sclavi sau stapani?

pet-suppliesSclav: conform DEX si altor surse de pe net, pentru ca, nu-i asa? nu ne mai plac cartile de hartie si gasim totul pe net, „Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân pentru care muncește; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și servil voința altuia ♦ Fig. Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu” – cuvant cu cuvant, copy-paste. Si acum, de la ce m-am luat….

Multi dintre noi avem acasa animale de companie. Caini, pisici, papagali, pesti, hamsteri, porc de Guineea. Scopul declarat este ca ne plac animalele si ne place compania lor. Sunt asa de micuti, draguti si neajutorati, cum sa-i lasi pe strada, cum sa nu ai grija de o fiinta asa draguta, cum s-o lasi sa zaca afara in frig, fara un strop de apa si fara un blid de mancare? Unii isi mascheaza singuratatea si lipsa de afectiune umana prin adoptarea unui animal de casa, dar asta e alta discutie. Asa ca suntem mai mult decat intelegatori…

Le aduci acasa…buuun! De aici incepe distractia si incepi sa-ti exprim cu adevarat grija si dragostea fata de animale: trebuie sa le dai de mancare, apa, sa le speli, sa le faci curat, sa le scoti afara, sa le duci la veterinar cand e cazul, sa te joci cu ele, au nevoie de atentie, nu? Pe unele nu le poti disciplina suficient si atunci isi fac nevoile prin casa, trebuie sa cureti dupa ele. Iti rod papucii, iti zgarie mobila, lasa par prin casa si pe haine. Casa are un miros specific, tu nu-l simti ca te-ai obisnuit, dar musafirii, da! Cum poti sa le pedepsesti? Cel mult, atunci cand le certi, unele pun botic, se uita cu niste ochi lacramosi la tine, ti se pare ca-si cer iertare, cureti dupa ei, dai marunt din buze, apoi te culci linistit. Ma rog, vorba vine, ca unii se urca in pat cu tine si nu mai poti scapa de …dohh! afectiunea pe care ti-o ofera!!  A doua zi o iei de la capat: mancare, apa, paie, culcus, scos afara, spalat, etc…nu ma mai repet. Uneori mai pleci in vreun concediu si …n-ai cu cine lasa cainele! Am auzit cazuri! „Imi iau o zi de concediu azi ca n-am cu cine lasa cainele” sau „nu pot sa merg la concert ca ramane pisica singura” sau „maine vin mai tarziu ca trebuie sa merg sa-i fac vaccinul„. Atasamentul de ele devine extrem de puternic, iar atunci cand decedeaza apar adevarate drame in familie. Tatal meu era un tip dur, dar a plans ca un copil cand i-a murit o pisica!!

Asa ca, stau si eu stramb si incerc sa judec poate si mai stramb, ca sigur imi voi gasi o gramada de iubitori de animale sa-mi sara in cap: cine, cui ii este de fapt sclav? Dupa definitia de mai sus si cele descrise, pare ca noi, oamenii am fi sclavii animalelor de companie. Ele ce fac pentru noi? Stiu, suna ciudat, materialist. Animalele de ferma dau oua, lapte, carne. Astea de casa doar…batai de cap! Stiu, nu sunt obligat sa tin un animal de casa, dar chiar si asa (a observat cineva cat de mult e folosita expresia asta in ultima vreme?) sa stiti ca am un acvariu cu pesti, carora le fac aproape toate cele descries mai sus zilnic. Doar ca nu-si fac nevoile in casa, nu mananca papuci si nu zgarie mobila. De ce ii tin, habar n-am… Noi credem ca suntem stapanii lor, dar oare asa sa fie ?

Sursa photo: http://www.petsonbroadway.com/

Categorii: Diverse, RO | Etichete: , , , , , | Lasă un comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.