Copii care nu stiu sa se bucure

globuricusufletk20_squareN-am stiut sigur daca o sa ma implic in campania „Shareuim globuri cu suflet” initiata de Kooperativa 2.0 Iasi. Si nu pentru ca n-as fi vrut, ci pentru ca eram prins cu niste proiecte de serviciu. Dar pentru ca mi-am dorit sa fiu parte din proiect am tras tare, Cel-de-Sus mi-a dat inspiratia si puterea necesara si am finalizat proiectele in timp util. Si pentru client si pentru mine.

Proiectul „Casa Share” e cunoscut. Bogdan Tanasa, absolut dezinteresat de cine stie ce capital de imagine sau mai rau capital electoral a ales sa construiasca case noi pentru oamenii nevoiasi in mai multe localitati. La una din aceste case am ales sa merg eu anul acesta, intr-o localitate uitata de lume, pe malul Prutului. La Medeleni. Remember? Vacantele lui Danut, Olguta, Monica? Nu? Ionel Teodoreanu, o gasiti in toate librariile. Azi localitatea este o umbra a satului evocat odinioara de scriitor. Satul nu mai are o scoala proprie, elevii din clasele I-IV merg la scoala din satul Gradinari aflat la 3 km, iar cei mai mari la Golaesti, vreo 5-6 km. Noroc de microbuzul scolar care inca functioneaza si transporta copiii la scoala. Dar drumul are doar urme de piatra sparta, iar iarna, daca ninge, ma indoiesc ca vreun utilaj ajunge pana la ei sa ii deszapezeasca.

Pentru ca anul trecut am mai fost la Medeleni la o alta familie si cunosc oarecum terenul, anul acesta m-am oferit sa merg iar in zona. Nu am plecat cu emotii de acasa, stiam ce am gasit anul trecut si ma gandeam ca nu se poate mai rau de atat. Ei bine, linistea mea sufleteasca s-a risipit cand am ajuns acolo si am realizat, ca da, se poate si mai rau! Din pacate. Accesul pana la ei a fost o aventura, de la drumul amintit mai sus, m-am abatut vreo 500 m pe un drum lateral, simplu, de pamant. Dupa 100 de metri, am renuntat la a mai merge pe el, pentru ca riscam sa fiu scos cu tractorul, dar am gasit o alternativa, pe imas, pe langa drum si astfel am reusit sa ajung in fata portii lor. Am gasit familia Garban intr-o casuta modesta, din chirpici, fara podele, doar cu pamant pe jos. O sobita micuta incalzeste doua camere care insumeaza nu mai mult de 20-25 mp. Fara curent electric. Un caine si cateva gaini par sa fie toata averea familiei. Doua chipuri senine ale unor fetite m-au intampinat alaturi de mama si fratele lor mai mare. Prin amabilitatea partenerului principal al campaniei, Carrefour Felicia, aceasta familie va avea un Craciun un pic mai fericit. Bradut, globuri, ghirlande, dulciuri, alimente de stricta necesitate, zahar, faina, ulei. Jucarii. Le-am oferit fetitelor cate o jucarie, un animalut de plus si ma asteptam sa se bucure. Am zarit o sclipire confuza in ochii lor, dar nu bucurie. Am fost o clipa dezamagit de reactia lor, dar apoi am realizat: acesti copii nu stiu sa se bucure! Nu au in viata lor parte de lucruri frumoase astfel incat sa stie sa rada, sa zambeasca. Viata lor e presarata mereu cu momente grele si cu lipsuri. Nu stiu ce e o jucarie, o hainuta buna sau o masa indestulatoare. Nu stiu ce inseamna o bomboana sau o prajitura. Nu au vazut brad de Craciun decat in poze, la scoala. Nu au televizor pentru ca nu au curent electric. Nu-l stiu pe Mos Craciun decat din cantece si colinde. Nu cunosc alt stil de viata decat cel pe care-l traiesc in casuta lor modesta. Dar Bogdan le-a pregatit o casa frumoasa si calduroasa, pe care a racordat-o la curent electric. Astfel, poate lumea lor se va deschide, poate vor vedea ca exista un mare Univers de explorat dincolo de limitele comunei Golaesti, dincolo de imasul lor. Vor intelege ca trebuie sa invete, sa se straduiasca mai mult la scoala pentru ca intr-o zi sa poata oferi copiilor lor mai mult decat pot parintii lor sa le ofere astazi.

Această prezentare necesită JavaScript.

As dori sa multumesc Kooperativei 2.0 pentru initiativa. Sa multumesc si sa amintesc oamenii cu care am interactionat direct si au contribuit cu pachete: Anda, Alexandra, Ionut. Inca multi alti colegi au contribuit in cadrul aceluiasi proiect (sa ma scuze ca nu-i pomenesc pe toti), la alte familii nevoiase (11), fiecare cu poveste lui. Povesti triste, din pacate. Ce facem noi azi, micul nostru act de bunavointa, nu rezolva decat o situatie punctuala si de moment. Maine se vor termina proviziile aduse de noi, iar viata lor va deveni aceeasi, cu lipsuri si nevoi. Nu asta vad eu ca solutie in rezolvarea problemelor lor. Educatia, invatamantul, accesul la sistemul de sanatate, infrastructura, scoli, dispensare, locuri de munca. Acesti copii vor creste, un posibil abandon scolar ii va tine departe de lumea moderna, iar ajutoarele nu vor curge la infinit spre ei.

P.S. Multumesc si masinii mele care m-a dus si m-a scos din noroaie. Sa ma ierte ca am murdarit-o, dar i-am oferit ulterior o sesiune de SPA de 5 stele ! 🙂

Categorii: Diverse, Iasi, RO | Etichete: , , , , , , | 1 comentariu

Dileme blonde de Craciun

beautiful-teenager-girl-decorating-the-christmas-treeE tanara, frumusica, blonda si …subtire. Are simtul umorului si asta e un semn al inteligentei. Face sport, ii plac sesiunile de SPA (cui nu-i plac?), deci are grija de ea. Si frumoasa si desteapta, da, stiu, misoginul din mine spune „imposibil„, deci, eroare genetica! Ii prevad o cariera profesionala stralucita, deci, in ciuda fizicului, nu va fi o „intretinuta” si o doare fix in paish’pe de barbati. Si totusi, am aflat ceva despre ea care m-a pus pe ganduri….

Intr-o zi m-am intalnit cu ea intamplator, more or less, la McDonald’s. Cafea, bla-bla-bla, buna ziua si la revedere. Au trecut saptamani, luni…habar n-am cand a fost. Insa, zilele trecute, o cunostinta comuna imi dezvaluie ca blonda subtirica este mare fan KFC! Zic, „OMG!” si ce cauta la Mc? Blasfemie! Cum sa tradezi ? Ca si cum ai fi dinamovist in galeria stelistilor!

Dar dintr-o data am avut o revelatie! Tipa cu pricina nu era blonda, ci bruneta sau poarta o peruca! Nu e subtire, ba dimpotriva, plina de corsete din cap pana in picioare, ba cred ca si pe fata are o masca de silicon care ii tine figura stransa sa nu se vada ca e mai degraba plinuta! Cred ca face mari eforturi in sensul asta! Iar in cap are un procesor setat pe Google care raspunde la toate intrebarile si iti da replica pentru orice. Un fel de Siri – Iphone, da, aia anti-Android, daca tot suntem la ora controverselor dintre branduri! Era si firesc cumva…aparent avea toate calitatile, all-in-one, imposibil! N-avea cum! Sfida orice logica! Dupa toate aceste concluzii, am tras adanc aer in piept,  m-am linistit, acum sunt convins ca nu exista femei perfecte si toate astea in urma unei banale confruntari de branduri de fast-food. Acum pot sa-mi vad linistit de misiunile umanitare pe care mi le-am propus in Ajunul Craciunului…dar despre asta o sa scriu intr-un episod ulterior in care o sa dovedesc negru pe alb ca visele nu se mai spulbera odata cu sosirea zorilor si parte din ele pot face sa se indeplineasca!

Sursa photo:  https://www.colourbox.com

Categorii: Iasi | Etichete: , , , , | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.