Articole etichetate cu: Albac

1487 km – Ziua a II-a

La ce ora doriti sa plecati maine dimineata? ” „La opt vrem sa fim iesiti pe poarta spre drumul nostru.„, ii raspund gazdei noastre. Se uita mirata la noi, dar ea nu stie ca noi suntem o familie foarte matinala. Gluma noastra preferata: „maine e sambata, putem sa dormim cat vrem…adica pana la 7!

Ne trezim undeva intre 6.30-6.45, ciugulim ceva la micul dejun, nelipsita cafea, iar pentru mine doua tigari, coborat bagajele in masina si la drum. Spre Tg.Mures, apoi Turda. Unde bineinteles, unii iar aveau nevoie de apa, bere si alti biscuiti. Kaufland. La iesire din supermarket am avut un soc, in sensul ca ne-am trezit blocatii trafic. Pentru cat de mare e orasul sa ramai blocat la o ora la care majoritatea ar trebui sa fie la serviciu, mi s-a parut ciudat. Cum nu puteam sa zbor, am indurat cu stoicism, invidiind trupele de motociclisti care se strecurau usor printre masini. Un indicator ne-a invitat catre urmatoarea directie: Untold, Cluj-Napoca sau drumul nostru. As fi ales prima optiune si eu si Jr, dar ne-am respectat planul facut acasa. O frustrare am avut in Turda cand am vazut drapele secuiesti alaturi de cele romanesti! Am cautat iesirea spre Campeni si ne-am trezit pe Route 75, un drum national care nu permitea viteze mai mari de 80 km pe ora. Cu atat mai trist cu cat duce spre o zona admirabila din punct de vedere al peisajului. Dar cine stie, daca ar fi fost foarte bun, poate n-as fi avut timp sa admir muntii si Valea Ariesului. Vreo 100 de km de drum marginit de munti pe dreapta si raul Aries pe stanga. Despre raul Aries se spune ca in el se gasea aur, localnicii folosind tehnici specifice de spalare a nisipului si pietrisului din rau.

Această prezentare necesită JavaScript.

Gazda (Pensiunea Felyviss-Albac via booking) am gasit-o repede. Era tot la strada, dar aici traficul nu e la fel de deranjant ca la Sovata. Iar camerele de oaspeti se afla intr-o cladire undeva in spatele curtii. Ne-a intampinat o doamna iute si zglobie cu o vestimentatie sexy parca desprinsa din familia Flinstone. Ne-am cunoscut repede, i-am facut cunoscute planurile noastre de a pleca imediat prin imprejurimi, am descarcat ceva bagaje la pensiune si dusi am fost!

Povestile si detaliile tehnice despre Pestera Scarisoara le gasiti prin online, peste tot. De la Garda de Sus sunt doua variante pe care se poate ajunge la pestera. O varianta noua (stanga) de a ajunge acolo, de circa 7-8 km, proaspat asfaltata. N-o gasiti pe harti si google maps. Dar sunt indicatoare care ghideaza destinatia. Un drum plin de curbe si neprevazut, dar problema este ca drumul este foarte ingust, cred ca are doar 3-3,5 m. E o adevarata provocare sa te intalnesti cu alta masina. Cu una de aceeasi dimensiuni ca a ta, e ok, reduci viteza si treci incet. Insa pe langa un SUV sau microbuz e greu, aproape imposibil. Sus, la pestera, masini multe, de peste tot. Vreo 5-10 minute de mers pe jos pana la intrare, pe un drum de munte. Intrarea ingradita cu garduri inalte care nu-ti permit sa realizezi unde vei merge. Daca nu te documentezi putin inainte, ai suprize sa afli ca jos sunt zero grade! Iar daca te documentezi, ti se face teama si e posibil sa renunti sa mai cobori cei 50 m impartiti pe aproape 300 de trepte. Coborarea se face pe trepte metalice sau de lemn si este destul de abrupta. Urcarea insa…obositoare! Parere sincera: dezamagit! Si nu neaparat de ceea ce se afla acolo, unic in Europa. Pestera face destui bani, sunt sute de vizitatori zilnic si totusi traseul de vizitare este prost amenajate. Balustradele metalice sunt desfacute in destule locuri. Inlocuite deseori de pari de lemn legati cu sarma. Traseul de lemn pare instabil pe ici, pe colo si nesigur. Am ales pentru intoarcere varianta drumului vechi, la fel de ingust, ceva mai lung, dar cu asezari si locuri frumoase. Aproape de Garda de Sus, am gasit Pestera lui Ionele. Lilieci. Mai modesta, mai accesibila, mai usoara, dar excelent amenajata cu un traseu bine infipt in stanca si care prezenta siguranta deplina. Am intrebat mirat: „de ce aici, asa, la cateva zeci de vizitatori zilnic, iar la Scarisoara, unde fondurile adunate sunt de 100 de ori mai mari e altfel, mai rau...?” . Raspunsul il stiu cel mai bine cei care au grija (si interes) de aceste obiective.

Ne-am intors la familia Flinstone, am mancat la o pensiune in apropiere (aproape, 800 m zic ei, dar na! asa e la munte, distantele lor nu se potriveste deloc cu ale noastre!), ne-am apucat de cinstit, meciuri la teveu, intristat de Viitorul, bucuros de calificarea FCSB, asta e, nu poate fi roz mereu pentru toata lumea! De maine o luam la sud, pe drumuri si orase inca neumblate de mine…

(va urma)

Sursa photo: Jr

 

Anunțuri
Categorii: Iasi, RO | Etichete: , , , , | 1 comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.