Articole etichetate cu: Ateneu Iasi

Dragostea care a incetat sa mai creasca

Calendarul Ateneului din Iasi anunta o noua premiera pentru luna februarie. Piesa „Eram si Era” cu….., in regia lui ….. blank! nicio informatie pe site! Un mister total despre personaje si nicio descriere, niciun hint, nimic. Doar titlul sugera ceva, ceva si data premierei, 14 februarie, adica de Valentain Dei (sic!). Incerc sa trag de limba pe cineva din interior. Nimic! Stiau desigur, dar au pastrat suspansul pana aproape de premiera. „Fie ce-o fi!” si mi-am luat bilet. Online, desigur. Cateva zile inainte de premiera gasesc undeva in media ieseana niste versuri care parca adanceau si mai tare misterul: „Intr-o zi un rinocer stătea pe o bancă. Acum era bine. “Sunt proaspăt lipit” își spunea. Ca o zgardă argintie îi stătea lipiciul uscat. “Înainte nu eram cu capul pe umeri?” Și-apoi, deodată / Apăru o fată / În palme l-a luat…etc„. In sfarsit erau informatii despre cei ce vor fi eroii piesei: Cezara Fantu si Codrin Danila. Regia: Ovidiu Ivan. Iarasi confuzie! Ovidiu Ivan e mai spre comedie din cate il stiu eu, piesa parea a fi ceva despre dragoste, nu era genul lui preferat! Deci, piesa avea sa aiba si accente comice si asta m-a facut sa nu regret alegerea de a merge la o piesa despre care nu stiam nimic.

Cu o seara inaintea premierei, marti cum ar veni, nu ma simteam prea bine. O raceala care a cuprins tot orasul se cuibarise si in mine si isi cerea drepturile. Am incercat sa-i vin de hac cu o sticluta de sirop de tuse si niste septogale, dorindu-mi sa-mi treaca pentru a fi prezent la premiera. Nu m-as fi dus daca nu reuseam sa-mi stapanesc tusea. Din fericire, la momentul piesei, imi mai trecuse si am participat la eveniment. N-am tusit decat de vreo trei ori si atunci in momentele cand artistii au primit aplauze la scena deschisa pentru replicile spumoase. In foaier, ma intalnesc cu Ana. Schimbam cateva vorbe, incerc s-o ispitesc, s-o duc spre subiectul „despre ce va fi„. E abila in comunicare, pare sa-mi simta intentiile si nu se lasa pacalita, deviaza discutia spre bomboane de ciocolata! Apare John, colegul meu care nu rateaza nicio premiera. Adina cu sotul, alte fete cunoscute. Fifi trece ca o furtuna printre oameni, direct in culise. Dumi Florescu si Dragos Maftei de asemeni sunt acolo, alaturi de colegii de breasla. Regizorul Ivan se plimba usor agitat, pare sa aiba emotii. Maestrul Emil Coseru e prezent sa-si vada discipolii in actiune. Directorul Ateneului, d-nul Apreotesei, e si el acolo. Toti sunt gata!

O EA si un EL la momentul adolescentei. El, cam timid, ea cam prea indrazneata si vrea totul. Isi accepta totul unul altuia si consimt ca sunt facuti unul pentru celalalt. Doi ani mai tarziu, lucrurile nu mai sunt deloc la fel. El, prea morocanos si preocupat de job si prieteni. Ea, la fel de ocupata, dar doreste sa se asigure ca sentimentele dintre ei sunt aceleasi. Nu e posibil. A aparut rutina, actiunile se succed rapid in miez de noapte, dialogurile sunt cu accente comice, dar si dramatice in acelasi timp. Ea vrea, el nu cedeaza. Ea cere, el nu ofera. Dintr-o gluma totul se transforma in drama si pana la un deznodamant trist nu mai e decat un pas. El are o ultima incercare disperata de a salva situatia, dar e teatrala si lipsita de sinceritate. Al saselea simt al femeii nu se dezminte si ruptura se produce. Sincer, a fost neasteptat! Filmele, piesele se termina in general cu happy-end si cu „si au trait fericiti pana la adanci batranete„! Azi n-a fost asa. Dar poate e mai bine. Poate au dorit sa traga un semnal de alarma asupra faptului ca trebuie sa exista si altceva in afara de serviciu si preocupari personale. Ca cei de langa noi trebuie pusi pe primul plan. Ca dragostea, oricat ar parea ea de complicata, utopica, mereu flamanda, e simpla si  trebuie doar intretinuta, cultivata si ajutata sa creasca. In aceasta seara, ni s-a arata cat de usor se poate ofili, atunci cand crezi ca lucrurile pot merge de la sine, intr-o inertie pe care nicio fizica din lume n-o poate sustine fara a fi ajutata. Pentru ca nu-i asa? „Abia cand a plecat plangand si mi-a luat inima/ M-am indragostit numai de ea„. Din pacate, de data asta a fost trop tard… Am plecat de la piesa asta mai mult cu intrebari, decat cu raspunsuri. Rumeg de vreo doua zile asupra situatiilor si imi cam da cu virgula! Aplauze ! Atat am inteles eu… 🙂

Sursa photo: Pagina de Facebook a Ateneului Iasi

Reclame
Categorii: Iasi | Etichete: , , , , , | Lasă un comentariu

Desertul de duminica seara sau „Atentie, aterizam!”

atentie-aterizam-spectacol-la-ateneul-tatarasi-665x435S-au mai scris recenzii pentru aceasta piesa. Dar reprezentatia de aseara (12.02.2017) a avut ceva special, cel putin prin prisma amanuntelor inedite care au aparut.
Fiind un adept al stilului clasic am vazut multe filme ale genului. Mi-a amintit de „What’s New Pussycat?” cu Peter O’Toole, Romy Schneider si Ursula Andress, paralela un pic fortata, dar asemanatoare din punct de vedere al situationalului. Apoi am dat de „Boeing, Boeing” cu Tony Curtis si Jerry Lewis, taman ecranizarea piesei lui Marc Camoletti, iar de aici si pana la o adaptare pentru teatru n-a fost decat un pas. Regizorul si actorul Daniel Onoae si-a asumat aceasta raspundere si cred ca a reusit sa faca o treaba buna. Dar cum nicio piesa nu iese daca n-ai actori potriviti, Ateneul iesean a pus la dispozitie tot ce are mai bun: Cezara Fantu, Ana Hegyi si Erica Moldovan in rolurile stewardeselor. In rolul Berthei, Alexandra Paftala care s-a dovedit buna in rolul de manager/dispecer de situatii si evenimente neprevazute („acele situatii pe care nu poti sa le prevezi„). Prietenul lui Bernard, timidul Robert (Dragos Maftei) a trait in cateva ore experientele vietii lui din toate punctele de vedere si a incheiat surprinzator ramanand cu una dintre eroinele piesei. Desi totul ar fi trebuit gestionat ca la carte de Bernard, acesta pare depasit de situatii si are noroc de vizita amicului Robert si de menajera Bertha.

Această prezentare necesită JavaScript.

Pe Ana Hegyi, o stim. „Zuza” (scuzati!), dezinvolta, deschisa. Metamorfoze (din alte piese) de la o nevasta cicalitoare, profesoara don’soara batrana frustrata, la o Jaqueline sexy. In postura de „cumintenia Pamantului” cred ca a o fost singura care nu s-a pupat cu Robert, semn ca il iubea sincer pe Bernard. La celalalt pol, din acest punct de vedere, Janet (Erica Moldovan, pe care am vazut-o in premiera, semn ca trebuie sa merg la Ateneu mai des) care astepta un semn de la un miliardar, pe care urma probabil sa-l faca ulterior milionar! Helga (Cezara Fantu), putin misterioasa si nehotarata, face un pas inapoi dinspre Bernard si „i se pune pata” pe Robert dupa doar o ora de plimbare prin oras. Mona, Wendy, azi Helga.
Frumosi, frumoase, interpretari si roluri inedite. Pupaturi, un regret pentru mine ca nu m-am facut actor! 😀 Au starnit multe hohote de ras in sala. Fara o profunzime deosebita, catalogata de unii drept „comedie de consum” mie mi-a placut. In sensul ca nu doar am „mustacit„, ci chiar am ras de-a binelea. Alte piese imi dau prilej de meditatie, cateva zile dupa vizionare imi tot pun intrebari existentiale si imi macina subconstientul. Pentru o duminica seara, inainte de a incepe o noua saptamana de munca, „Atentie, aterizam” a parut un desert perfect, numai bun sa-ti incarce bateriile si sa-ti creeze o stare de bine.
Ineditul? Sa dau din casa?…sa dau, ca doar face parte din viata. Geamantanele lui Robert or fi fost prea grele si…pantalonii artistului au cedat! Cateva minute a jucat asa, parand sa nu-i pese, iar apoi a aparut cu un ac (de siguranta) in…pardon! in fund, care stralucea in toata splendoarea lui in lumina reflectoarelor! A dus totul mai departe in mod profesionist si si-a luat portia de aplauze meritata. Un alt mic incident a fost accidentarea Cezarei (ssst! stiu din surse sigure!). Abia incepuse piesa, s-a accidentat la un deget, iar adrenalina suplimentara secretata era sa-i creeze o stare de lesin chiar in momentele in care apare imbracata in vacuta! Pe care eu am crezut-o dalmatian, dar not important! Nu s-a vazut, a dovedit tarie nu doar de caracter, ci si tarie fizica, iar sexy-Helga a mers mai departe.
Ce am invatat eu din povestea lui Bernard: ca neprevazutul apare intotdeauna mai ales atunci cand ignori sa-l prevezi. El a avut noroc, povestea s-a terminat oarecum cu happy-end. Dar nu faceti acest experiment acasa, ca l-au facut altii pentru voi!
De vazut pentru cei care inca n-au apucat… Felicitari echipei. Aplauze!!!

Surse photo: http://saptepietre.ro/ si …direct de la sursa! 😉

Categorii: Eveniment in Iasi, Iasi | Etichete: , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.