Articole etichetate cu: blonda

Vanatorul

Taxi sign

Taxi sign

23.45. La naiba! Iar am picat de serviciu in seara asta! Seara de noiembrie, cam frigut. Imi ridic fermoarul de la hanorac, pornesc motorul la masina sa mai fac un pic de caldura in „birou” si sorb din cafeaua care s-a racit deja. Niciun client. Cine naiba iese lelea din casa acum? Doar niste cheflii spre sau de la vreun chef, unii care pleaca la o aniversare…sau vin sau cineva care are vreo urgenta maxima. Nu-mi place meseria, dar nu stiu sa fac altceva. Abia am terminat cu greu liceul, mai departe nu m-a dus capul. Carnetul de sofer mi l-am luat din a treia incercare, dar macar am reusit pana la urma. Asa ca am ales sa fiu taximetrist.

Mai stau in telefon cu baietii, mai fumam o tigara, mai ascult dispeceratul insirand comenzile in statie. Nu sunt solicitari in zona in care ma aflu. Momentan stau si palavragesc despre fotbal si gagici cu Gicu in telefon si mai urmaresc postarile pe feisbuc. De dupa un colt de bloc vad o duduie blonda, agitata si grabita. Pletele ii flutura salbatice in racoarea noptii si ma intreb ce cauta o asemenea creatura singura pe strada la miezul noptii. N-arata rau. M-as baga la o aventura de o seara cu ea. O vad cum traverseaza si se indreapta exact inspre masina mea! Blonduta, cu ochelari, subtirica. Bunicica, as zice. Da, are potential creatura! Imi deschide usa la masina intra repede si imi spune ceva pe un ton grabit ca are o urgenta, spital, etc. Nu ma concentrez deloc pe ce-mi spune si mai degraba sunt furat de imaginea ei. Incep sa mi se invarta tot felul de scenarii si strategii de agatat in minte, dar pana sa ma hotarasc asupra uneia dintre ele, decid sa pun frana situatiei. „Da’ ce atata graba, domnita? Nu mai putem zabovi si noi un pic? Seara e lunga, n-am auzit nicio stire ca ar fi luat foc vreun spital„. Dar blondina se intoarce spre mine brusc si subliniaza ca ea are o urgenta si daca nu vreau s-o servesc ea coboara. Stiu ca sunt singurul in zona la ora aia, ii zambesc ironic si i-o servesc: „bine, domnita, sa vad cu ce ajungi ca oricum n-ai cu ce altceva„. Inteleg insa ca nu pare „disponibila” si renunt la strategii. Forjez masina. Fac doua depasiri la limita, tai linia continua si intru pe interzis. Se stie ca noi avem reguli speciale. Dar strategia este de a o surprinde pe pasagera mea. Sa vada si ea cu ce macho-Schumacher are de-a face. O duc la destinatie, ma descotorosesc de ea, mai bine…imi aprind paie in cap cu ea. N-a reactionat in nici un fel. Cu altele…e-heee! du-te, duduie, invartindu-te! Dar macar am ajuns in centru pe bani si nu „cu golul”, macar aici am mai multe sanse sa prind o comanda mai buna si mai repede. Mai trece seara, ma mai intalnesc cu baietii, poate mai pica vreuna mai disponibila si mai putin grabita….

Stau deja de-o juma’ de ora. Nimic. Mai frec menta pe feisbuc. Usa de la masina mi se deschide si o bruneta cu ochelari (iar ochelari, o fi vreo moda?) imi sare pe bancheta din spate. „Poftiti in fata, va rog„.  Strategia e simpla. Tipa vine in fata, iar eu ma voi apleca asupra ei sa-i pun centura de siguranta si evident s-o adulmec in acelasi timp. Ea nu-si-nu, ca ameteste in fata si se simte mai bine in spate. Desi stiu bine ca recomandarile sunt sa nu iau pasageri in fata, cel putin pentru a avea o vizibilitate mai buna in trafic. Dar altora le place sa mearga in fata. „Mergem in….” si imi indica cartierul. Pornim. „Sunteti grabita, domnisoara?„. „Doamna„, imi raspunde iute. Ma rog, de parca ar conta! Am mai vazut eu sfinte ca ea! As vrea s-o tin mai mult in masina, sa pot intra cumva sub pielea ei. Din pacate, semafoarele sunt toate pe galben la ora asta, circulatia e lejera si oricat as trage de timp in maxim 15 minute ajung in orice punct al orasului. Incep un potop de intrebari mai mult sau mai putin personale, dar pare ca nu e seara mea norocoasa, mi se raspunde sec cu „da” si „nu” si nu cred ca voi avea vreo sansa nici cu bruneta. Ajung in cartierul ei, tot inainte la rond, apoi stanga, dreapta, gata, am ajuns. Arunc o ultima sageata spre tipa: „si-acum eu cum ies din cartier?” Imi raspunde rece si taios: „n-ai vrea sa te conduc la iesire?” si-mi tranteste portiera. Mda, clar…in afara de cateva curse, nimic spectaculos in seara asta. Dar asa cum alta data mi-a iesit, o sa-mi mai iasa. Trebuie doar sa perseverez si sa mai incerc. Ca doar de aia avem in noi o gena speciala de vanatori. Sa vanam! Si ce vanam aia f… pardon! mancam !!

Disclaimer: Textul de fata este un pamflet si va fi tratat ca atare! 

Anunțuri
Categorii: Diverse, Enervante | Etichete: , , , | Lasă un comentariu

Cum de s-a facut Anca (G.) blonda?

Mi-am permis astazi un mic lux si mi-am luat o scurta pauza de cafea de vreo juma’ de ora. Vorba vine, ca m-am lasat. Si de tigari. Si nici nu prea beau. Si nici amante n-am! Pentru ca vreau sa traiesc minim 90 de ani! De ce? Chiar de ce, pentru care motiv? Pentru ce placere …nevinovata? In fine, sa nu intram pe panta filosofiei.

Cum-necum m-am trezit astazi  la SM4S. Ca sa urmaresc o mica parte din eveniment. O prietena de-a mea (oare a cata sa fie, ca am pomenit aproape in fiecare articol de cate una! 😀 )  a fost speaker la acest eveniment dedicat studentilor de la jurnalism precum si celor de la Comunicare, Relatii Publice, Marketing. Avea de povestit despre cum sa-ti faci un blog, cum sa-ti aduci cititori, cum sa-ti cultivi un brand personal prin blogging. Ma asez comod in fotoliu si astept cuminte si cu interes expunerea. Nici mai mult, nici mai putin ma trezesc intr-o scena parca decupata dintr-o celebra piesa a lui Tudor Musatescu, „Titanic Vals„. Va amintiti? Nu? Hai sa fac un mic remember. Bla, bla, bla…..iar la un moment dat, aflat in fata alegatorilor la tribuna, nenea Spirache roaga electoratul sa nu-l voteze pentru ca simte ca nu e demn de ei, nu va reusi sa-si indeaplineasca promisiunile, etc.etc…daca nu stiti, n-ati auzit, va recomand cel putin o ecranizare a piesei. Mai exista o versiune mai recenta, o gasiti voi pe iutub! Sunt multe analogii cu ce se intampla azi, multe invataminte de tras, o sa-mi multumiti mai tarziu pentru recomandare, dar sa revenim….

Si uite-asa, pretena cu pricina isi aseaza de vreo doua ori rochia si in loc sa inceapa cu „….va recomand sa faceti asa si-asa” incepe: „o sa va spun ce greseli sa nu faceti, greseli pe care le-am facut eu cand eram mica…„. Si da-i, si da-i… Mie nu-mi venea sa cred, dar pe de alta parte am fost profund impresionat de maniera de abordare a problemei. Aproape ca si-a pus cenusa in cap si uite-asa dintr-o data mi s-a parut ca-i blonda ! La urma-urmei, de ce nu? Un om intelept invata din greseli. Fie ale lor, fie ale altora. Cred ca greselile se intiparesc mai bine in minte decat reusitele. Unii aleg sa se laude excesiv, sa recomande tot felul de „tools„-uri pentru rezolvarea diverselor probleme, sa ceara, imperativ aproape, sa nu se vanda ieftin (asta nu-i tocmai rau), dar o abordare de genul „nu faceti prostii de genul…”, speech cap-coada in aceleasi coordonate, n-am prea vazut. Multi nu au deloc simt autocritic si nici nu accepta feed-back negativ. Astfel perpetueaza in greseala sau, mai rau, dau in prostie. Cu exceptia faptului ca era sa se impiedice de vreo doua ori intr-o rochie cam prea lunga, prestatia ei a fost mai mult decat onorabila! Asa ca… un big LIKE pentru Anca cea blonda! Sau nici pe ea n-o cunoasteti?

Pi.eS. Ati observat? Am inceput sa devin…transparent ! 😀

Sursa photo: http://depositphotos.com

 

Categorii: Diverse, Eveniment in Iasi, Iasi, RO | Etichete: , , , , | 2 comentarii

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.