M-am „pastrat” inca cu o seara inainte de a merge. In dimineata cu pricina micul dejun s-a rezumat doar la o cafea si o sesiune de shopping-areala fara de care o dimineata de sambata n-are niciun farmec (a se citi piata si chestii total nefolositoare, c-asa e cand intri in supermarket si dai 200 de lei pe o kila de lapte, dar o sa va povestesc alta data…).
Impreuna cu cativa amici, ne-am hotarat sa ne ascutim condeiele si sa vedem ce se mai petrece prin targul Iesilor. Am ales o locatie, relativ nou aparuta, sau mai degraba un reopening cu alte fete, mese si personagii. Am ales Bistro Copou (fosta Aad’s) din str. Oastei. Ni se aduce meniul, rasfoim, poze frumoase, preturi decente…ne facem cu ochiul unul altuia: „astea-s poze pentru marketing” si comandam diferite produse sa vedem daca se potrivesc cu cele din revista. Unul clatita casei, altul clatita cu inghetata, hamburger, ba chiar si shaorma pentru clasici. Bere cu diverse sortimente, in functie de cat de mult tii la permisul auto. Limonada, cu lamai fresh si menta. Cafea hot sau ice, dupa cum vrei sa te trezesti sau sa te racoresti. Eu, clasic…bere fara alcool (vezi mai sus) si clatita casei, adica am mers pe mana gazdei. Dupa vreo bere, o cafea si o apa plata cu lamaie – ca deh! asa beau unii/unele care tin la patratelele lor – au venit si pozele…astaaa…farfuriile noastre! Care erau taman ca in poze. Se gasesc dovezi via net (click mai sus) intre pozele facute de noi vs. pozele prezentate in meniul restaurantului. Ok, la capitolul imagine stam bine.
Sa vedem gustul! Da! Bune, ok, am terminat repede si incepeam sa ma uit cu jind la farfuria vecinului. Ba si la cel din fata…ba mi-au sarit ochii si pe o… oh! nu ma pot sa descriu „oroarea” cu clatite cu ciocolata. In toate m-as fi infipt, lasand la o parte politeturile, dar, pe de o parte nu mai era loc la mine, pe de alta nici ceilalti nu au stat prea mult pe ganduri, ba dupa prima imbucatura au creat un cerc de protectie in jurul propriei farfurii, maraind si aruncand priviri amenintatoare in jur „nu dau o imbucatura!”
Dar vorba lunga saracia omului, mai bine faceti un pustiu de efort si daca tot ajungeti sa va plimbati prin Copou, ospatati-va si racoriti-va la Bistro Copou. Are terasa, are si locuri in sala suficiente sa iesiti cu amicii un breakfast, lunch sau cina sau pur si simplu sa oferiti o clatita cu inghetata sau ciocolata la copii. Dulciurile nu sunt sanatoase? Ei, hai ca o data pe saptamana nu e un capat de lume! Pentru toate varstele, pentru toate gusturile!
Amicii care mi-au tinut companie, in ordinea numerelor de pe tricou sau ordine alfabetica: Adde, Alice, Anda, Andreea, Bianca, Gabriela, Andrei, Bogdan, Ionut si o gramada minunata si energica de strumfi si strumfite. Nu, nu de la ciocolata din clatite !
Sursa photo: De pe ici, de pe colo…
Reticent, neincrezator, suspicios, aproape hater. Asa asteptam festivalul „Afterhills” si pana in ajunul evenimentului n-am putut iesi din starea asta. Numai ca, in general, sunt un tip pozitiv si nu-mi intelegeam atitudinea. Lupte grele se dadeau in mine intre un om pozitiv, optimist si un hater care incet-incet incepea sa-si faca loc si sa castige spatiu important in mentalitatea mea. Sentimentele mele erau confuze si nu gaseam o cale sa impac cele doua tabere care se razboiau in mine. Asa ca singura solutie era sa ma conving la locul faptei si sa nu mai dau curs vorbelor auzite pe la colturi, deloc de bine! Peste tot vedeam oameni care abia asteptau ca organizatorii evenimentului sa-si rupa gatul.
Muzica si sonorizare buna, efecte speciale deosebite, parca intentionat prezentate sa se vada diferenta intre un spectacol platit, cu valoare si o prestatie gratis in vreuna din pietele orasului. Eu…om trecut prin destule, cu copkil mare acasa ( adica era cu mine), am vazut multe…dar aici am uitat de varsta din buletin si m-am simtit luat de val. M-a tinut pret de cateva ore, nu-mi venea sa ma dezlipesc de acel loc magic, unde, prin cine stie ce vraja fermecata un camp mlastinos a devenit pentru trei zile un taram de vis!
Poate exagerez azi, poate urmatoarele editii vor fi la standarde si mai ridicate, mi-as dori sa fie asa si nu e exclus sa ne amintim nostalgici si cu un usor zambet ironic de aceasta prima editie. Eu unul o sa le amintesc mereu copiilor si nepotilor. Le voi deschide un cufar prafuit, uitat intr-un fund de pod si le voi arata bratarile, biletele si programul festivalului: „am fost acolo, la prima editie!„… Mobilizare, spirit free, unitate, civilizatie…da! m-am simtit putin european! Putine cuvinte pot descrie feelingul…mai bine link catre 
T&T, j-ul de sub punct 