Enervante

Vanatorul

Taxi sign

Taxi sign

23.45. La naiba! Iar am picat de serviciu in seara asta! Seara de noiembrie, cam frigut. Imi ridic fermoarul de la hanorac, pornesc motorul la masina sa mai fac un pic de caldura in „birou” si sorb din cafeaua care s-a racit deja. Niciun client. Cine naiba iese lelea din casa acum? Doar niste cheflii spre sau de la vreun chef, unii care pleaca la o aniversare…sau vin sau cineva care are vreo urgenta maxima. Nu-mi place meseria, dar nu stiu sa fac altceva. Abia am terminat cu greu liceul, mai departe nu m-a dus capul. Carnetul de sofer mi l-am luat din a treia incercare, dar macar am reusit pana la urma. Asa ca am ales sa fiu taximetrist.

Mai stau in telefon cu baietii, mai fumam o tigara, mai ascult dispeceratul insirand comenzile in statie. Nu sunt solicitari in zona in care ma aflu. Momentan stau si palavragesc despre fotbal si gagici cu Gicu in telefon si mai urmaresc postarile pe feisbuc. De dupa un colt de bloc vad o duduie blonda, agitata si grabita. Pletele ii flutura salbatice in racoarea noptii si ma intreb ce cauta o asemenea creatura singura pe strada la miezul noptii. N-arata rau. M-as baga la o aventura de o seara cu ea. O vad cum traverseaza si se indreapta exact inspre masina mea! Blonduta, cu ochelari, subtirica. Bunicica, as zice. Da, are potential creatura! Imi deschide usa la masina intra repede si imi spune ceva pe un ton grabit ca are o urgenta, spital, etc. Nu ma concentrez deloc pe ce-mi spune si mai degraba sunt furat de imaginea ei. Incep sa mi se invarta tot felul de scenarii si strategii de agatat in minte, dar pana sa ma hotarasc asupra uneia dintre ele, decid sa pun frana situatiei. „Da’ ce atata graba, domnita? Nu mai putem zabovi si noi un pic? Seara e lunga, n-am auzit nicio stire ca ar fi luat foc vreun spital„. Dar blondina se intoarce spre mine brusc si subliniaza ca ea are o urgenta si daca nu vreau s-o servesc ea coboara. Stiu ca sunt singurul in zona la ora aia, ii zambesc ironic si i-o servesc: „bine, domnita, sa vad cu ce ajungi ca oricum n-ai cu ce altceva„. Inteleg insa ca nu pare „disponibila” si renunt la strategii. Forjez masina. Fac doua depasiri la limita, tai linia continua si intru pe interzis. Se stie ca noi avem reguli speciale. Dar strategia este de a o surprinde pe pasagera mea. Sa vada si ea cu ce macho-Schumacher are de-a face. O duc la destinatie, ma descotorosesc de ea, mai bine…imi aprind paie in cap cu ea. N-a reactionat in nici un fel. Cu altele…e-heee! du-te, duduie, invartindu-te! Dar macar am ajuns in centru pe bani si nu „cu golul”, macar aici am mai multe sanse sa prind o comanda mai buna si mai repede. Mai trece seara, ma mai intalnesc cu baietii, poate mai pica vreuna mai disponibila si mai putin grabita….

Stau deja de-o juma’ de ora. Nimic. Mai frec menta pe feisbuc. Usa de la masina mi se deschide si o bruneta cu ochelari (iar ochelari, o fi vreo moda?) imi sare pe bancheta din spate. „Poftiti in fata, va rog„.  Strategia e simpla. Tipa vine in fata, iar eu ma voi apleca asupra ei sa-i pun centura de siguranta si evident s-o adulmec in acelasi timp. Ea nu-si-nu, ca ameteste in fata si se simte mai bine in spate. Desi stiu bine ca recomandarile sunt sa nu iau pasageri in fata, cel putin pentru a avea o vizibilitate mai buna in trafic. Dar altora le place sa mearga in fata. „Mergem in….” si imi indica cartierul. Pornim. „Sunteti grabita, domnisoara?„. „Doamna„, imi raspunde iute. Ma rog, de parca ar conta! Am mai vazut eu sfinte ca ea! As vrea s-o tin mai mult in masina, sa pot intra cumva sub pielea ei. Din pacate, semafoarele sunt toate pe galben la ora asta, circulatia e lejera si oricat as trage de timp in maxim 15 minute ajung in orice punct al orasului. Incep un potop de intrebari mai mult sau mai putin personale, dar pare ca nu e seara mea norocoasa, mi se raspunde sec cu „da” si „nu” si nu cred ca voi avea vreo sansa nici cu bruneta. Ajung in cartierul ei, tot inainte la rond, apoi stanga, dreapta, gata, am ajuns. Arunc o ultima sageata spre tipa: „si-acum eu cum ies din cartier?” Imi raspunde rece si taios: „n-ai vrea sa te conduc la iesire?” si-mi tranteste portiera. Mda, clar…in afara de cateva curse, nimic spectaculos in seara asta. Dar asa cum alta data mi-a iesit, o sa-mi mai iasa. Trebuie doar sa perseverez si sa mai incerc. Ca doar de aia avem in noi o gena speciala de vanatori. Sa vanam! Si ce vanam aia f… pardon! mancam !!

Disclaimer: Textul de fata este un pamflet si va fi tratat ca atare! 

Anunțuri
Categorii: Diverse, Enervante | Etichete: , , , | Lasă un comentariu

Anti-Octombrie

toamnaFiecare dintre noi are o afinitate pentru un anume anotimp sau o luna din an. Multi asociaza aceasta preferinta cu evenimente placute din viata. Poate chiar ziua sa de nastere sau poate ziua de casatorie sau nasterea unui copil. Diverse. Am prieteni dragi nascuti in octombrie si sigur o sa ma afuriseasca pentru cele de mai jos. Dar imi asum!
Pe langa asta, stiu pe altii carora le place octombrie pur si simplu, fara vreum motiv anume. Eu unul am cel putin 10 motive pentru care luna octombrie mi se pare una dintre cele mai urate. Septembrie, de exemplu, face tranzitia de la vara la toamna. Deseori e suficient de cald incat sa faci un sejur la mare. Noiembrie – macar stii cum stai – se apropie iarna, n-ai de ales, trebuie sa te obisnuiesti cu gandul! Dar octombrie…!
Schimbarea de clima, cald-rece provoaca multora dintre noi raceli, viroze respiratorii. Implica timp pierdut, disconfort, vizite la medic, bani pe medicamente. Oricat ne-am feri, 75% nu scapam! Bineinteles, frigul de afara implica si schimbarea vestimentatiei, un pulover, niste ghete, o geaca mai groasa. Eu de obicei in octombrie pornesc centrala termica pe caldura. Daca ai ghinion ca mine si ceva nu e ok, mai costa si ceva pentru repararea vreunei tevi sau piese de la centrala. Normal, cresc cheltuielile cel putin la gaz! Zilele se scurteaza vazand cu ochii, iar spre sfarsitul lunii de obicei se schimba ora. Palida consolare o ora in plus de somn vs. se innopteaza mai devreme. Ploua des, scoti umbrela, noroi. Asta face sa ma gandesc cu nostalgie la zilele frumoase de vara/inceput de toamna cand mergeam la pescuit. Acum, oricat de pasionat ai fi, nu te mai trage sa mergi la balta. Incerci sa mai evadezi la cate un meci de fotbal pe stadion…sunt programate la ore tarzii, e frig si colac peste pupaza echipa locala a devenit ciuca batailor in campionat. Atata necaz insa sa fie. Masina are si ea nevoie de tratament special, schimbat cauciucuri, ulei, lichid de parbriz de temperatura scazuta, nici nu stii cum incepe sa pice bruma.wallpaper-1ca4fa
Deci, cam gata cu activitatile in aer liber, trebuie sa ne focusam pe activitati indoor, citit, uitat la teveu, activitati gospodaresti, taiat lemne, frunze la caini, pus muraturi. Poti doar sa speri ca vei mai prinde o zi din 31 frumoasa in care sa-ti iei o cafea de 1 leu de la colt de strada, sa evadezi in Copou, sa te plimbi pe aleile pustii lovind din cand in cand cu piciorul un manunchi de frunze moarte si umede. Tii gulerul la pardesiu ridicat, te zgribulesti si-ti aprinzi o tigara. Dai marunt din buze cand vantul nelinistit si uracios iti stinge bricheta de trei ori. Cauti o banca sa te asezi, dar toate sunt ude. Gasesti in cele din urma una mai uscata, protejata de crengile vreunui castan mai stufos, iti savurezi cafeaua si tigara acompaniat fiind doar de croncanitul ciorilor si ciripitul vrabiilor si numeri frunzele moarte cazute pe alei. Nici cafeaua pare sa nu-ti tihneasca. Un caine rebegit de frig, foame si sete, vai de mama lui, se apropie de tine, singura lui sansa din parc, in speranta ca se va capata cu vreun codru de paine, dar nu ai de unde sa-i dai si te copleseste un sentiment de compasiune. Ei, e frumos in octombrie, A.B. ?

Visez doar la zile mai frumoase, si da, asta e gratis! 🙂

Categorii: Enervante, Iasi | Etichete: , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.