Secretul a fost dezvaluit !

SelgrosIn fine, dupa mult folclor de pe iutub si alte can-can-uri din media, am aflat secretul. Secret pe care probabil nu l-as fi aflat niciodata si, suspicios din fire, n-as fi dat crezare nici povestilor amicilor. Asa ca, inarmat cu multa neincredere si hotarat sa demolez bruma de argumente pe care ar fi incercat sa mi-o inspire… oricine, m-am prezentat – via Kooperativa 2.0 – la Selgros, chiar in inima supermarket-ului, decis sa aflu secretele crenvurstilor, ale salamurilor, carnatilor si altor preparate din productia proprie care le ofera spre comercializare in reteaua de distributie. Am mai fost prin fabrici sau combinate de vinuri, paine, ulei, dar niciodata intr-o mini-fabricuta de procesare a carnii. Prima impresie placuta am avut-o inca inainte de a patrunde in fabrica propriu-zisa. Am primit un pachet personal de protectie – halate, sosete, aparatoare de cap – dar nu de protectie personala, ci de protectie a carnii, preparatelor de noi si de potentialii factori pe care i-am fi putut aduce din exterior. Nimeni n-a facut exceptie, de la director pana la vizitatori. Inauntru temperatura era scazuta, nu cred sa fi fost mai mult de 10-15° Celsius, iar in unele incaperi chiar spre 5°. Aparatura de procesare cu tehnologie de ultima generatie. Inox si curatenie. Am facut cunostinta cu d-nul Nelu Munteanu, un nene absolut delicios si pasionat de meseria sa. Nu stiu cum s-o numesc, dar stia tot ce trebuie sa stie despre carne, flux tehnologic, procesare, echipamente, retete si cred ca ar putea vorbi o saptamana neintrerupt despre pasiunea sa. Un om placut si deschis care a raspuns promt la orice provocare. Rapid si fara sa sovaie… pentru ca, nu-i asa?, orice sovaiala si balba ascunde ceva, dar n-a fost cazul! A luat omul o juma’ de porc, ne-a facut cunostinta cu el – varsta, provenienta, gen, studii, stare civila, numar de la pantofi si am constatat ca are un CV perfect. Stampile, diplome, certificate pentru a dovedi ca porcul cu pricina vine dintr-o familie buna si merita tot respectul pentru trecutul, dar mai ales pentru viitorul sau.

Un cutit nu face doua parale daca nu se afla in mana unui om care stie ce sa faca cu el. Cand spui macelar iti inchipui un individ care are o bucata de carne in fata si o transeaza in scopuri de preparare sau comercializare. Dupa definitia de mai sus, cred ca as putea si eu. Numai ca lucrurile nu stau deloc asa si un macelar stie ce si cum sa taie. Nu-i trebuie un satar sau o maceta, ci doar un cutit scurt, subtire, usor incovoiat si foarte bine ascutit. Si cunostinte de… biologie. Dintr-o jumatate de porc poti extrage o multime de parti: cotlet, ceafa, un muschi, spata, piept, pulpa, rasol, snitel, costita, oase garf. Fiecare are o anumita calitate comerciala si se preteaza pentru anumite preparate. Unele bucati din acestea se detaseaza si se pun deoparte, fiind destinate pentru reteta de crenvursti. 70/30 sau 80/20 reprezinta procente de carne/grasime care sunt folosite in procesare. Mai in gluma, mai in serios, am intrebat: «bine, dar unde e hartia care se foloseste in crenvursi?». Drept raspuns, am fost invitat mai departe sa vedem ce se intampla. Carnea se introduce intr-un tocator de mare viteza, i se adauga sare, condimente, ierburi, un ceai de kombucha (search pe goagal, e doar o ciuperca) pentru culoare si gheata! Gheata e pentru pastrarea temperaturii joase, altfel compozitia s-ar taia/imprastia si sarja ar fi irosita. Temperatura e permanent monitorizata. Compozitia, care arata ca o pasta, se pune intr-o masina de umplut carnati, ca cele de acasa, doar la alta scara si asta e tot! In functie de suportul care se umple (mat de oaie, mat de porc etc.), rezulta crenvursti, carnati polonezi sau parizer. Compozitia e aceeasi! Mai urmeaza un proces termic de uscare, afumare, se ambaleaza si… la raft! Si E-urile? Pai s-au pus: sare, ierburi, kombucha! Dezamagiti! Unde sunt hartia si E-urile din crenvursti? Intrebarile si suspiciunile mele nu mai au niciun rost !

Această prezentare necesită JavaScript.

Dupa ce am degustat la «botu’ calului» niste muschi afumat si niste sunca, am fost invitati intr-o sala de oaspeti unde chefi bucatari au prezentat un preparat delicios pe baza de carne de porc si vita. Prietenii ma stiu ca mai gatesc din cand in cand si pentru ca doresc sa-i impresionez la o viitoare ocazie, fac apel la maestii bucatari sa-mi puna la dispozitie reteta sosului alb pe care l-am avut in farfurie! Fabulos, deci trebuie sa stiu! Multumesc anticipat! Prajituri, vin, fructe, buna dispozitie, gazde amabile! A fost suficient ca sa ma convinga sa revin la cumparaturi la Selgros.

Arunc manusa insa si altor producatori/procesatori de alimente sa ma convinga ca putem sa ne bazam si sa avem incredere in ei. Si sunt convins ca daca nu au nimic de ascuns ne vor invita. In felul asta, o sa demolam step-by-step toate zvonurile. Iar cele rele se propaga al naibii de repede…

Categories: Eveniment in Iasi, Iasi, RO | Tags: , , , , , , , | Un comentariu

Pseudo-vanatoare

poze_animale_salbatice-caprioara-1„Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
Cu fata prefăcută-n căprioară.
De sus, lumina palidă, lunară,
Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară
Bătaia puştii tatii să dea greş!”

Recunoasteti desigur pasajul din poezia lui N.Labis – Moartea caprioarei. Ca orice om normal dezvoltat, dupa ce-ti termini activitatea zilnica te asezi mai pe seara la teveu. Cu telecomanda in mana, rasfoind canalele. (A! mi-am tras mediabox Has-De de curand ca sa vad meciurile Romaniei de la Euro 2016 din optimi/sferturi/semifinale. Cum? Ne-a batut Albania si nu mai jucam? hmm…). Ajung si pe postul Fishing&Hunting. Zabovesc un pic, imi place postul, mai o reteta de mancare, mai un drill, mai o lectie de pescuit. Jumatate de program insa e dedicat vanatorii. Taman acum am picat eu pe post. Unul avea o pusca cu luneta si un trepied pe care sa-si sprijine arma. Luneta pentru precizie, trepiedul pentru stabilitate, am dedus eu. In bataia pustii o biata caprioara, tanara, cu ochi lacramosi pastea si ea linistita, nestiind ce urma sa o astepte. Poc! si animalul pica! Ura! Urmeaza un ritual binecunoscut al vanatorilor, o mana de iarba in gura caprioarei in semn de ultim omagiu adus vanatului. Chipurile respect! A fost momentul in care s-a nascut o frustrare maxima in mine! Ce omagiu? Ce respect? Despre ce vorbim? Eu unul nu inteleg vanatoarea cu pusca. Si cu luneta. Si cu trepied. Ce-ar fi sa se vaneze intr-un sistem catch&release, ca la pescuit? Cu tranchilizante, de exemplu! Sau mergand mai departe, daca tot exista pasiunea vanatorii, aceasta sa se faca fara arme de foc, cel mult cu arcuri cu sageti. Stiu, pare aberant, poate vanatul ar avea mai mult de suferit, ar fi mult mai chinuit de o sageata. Un glont bine tintit ii curma viata pe loc, fara suferinta. Dar e corect ca lupta sa se dea cu un imens avantaj fata de vanat?

Inteleg, nevoia de hrana din alte timpuri. Populatia era putina, vanatul numeros si vanatoarea se facea cu arme rudimentare sau capcane. Inteleg sa fie vanate animalele care se inmultesc peste masura si devin daunatoare agriculturii: iepurii, mistretii, lupii, partial ursii si vulpile. Dar nu inteleg uciderea cerbilor si caprioarelor! Nu sunt multe exemplare, nu fac niciun rau, chiar daca intra in vreun lan de porumb, cate stricaciuni ar putea provoca? Nu, nu! Mintea mea refuza sa accepte vanatoarea de placere. Macar de-ar fi fara luneta. Mi se pare un mod de a trisa vanatoarea!

Imi place sa pescuiesc. Dar nu ma dau in vant dupa consumat peste. Baltile in care pescuiesc au reguli (exista si in vanatoare). Dar niciodata nu am fost la pescuit cu pusca! Un bat, un fir, o pluta si un ac! Asta e tot. Deseori pestele e eliberat. Administratorii baltilor devin sensibili atunci cand se constata un comportament neadecvat fata de peste, ajungandu-se pana la interzicerea pe balta a pescarilor care nu respecta regulile. Banuiesc ca acelasi lucru se intampla si in vanatoare, cand un permis poate fi suspendat pentru abaterile de la reguli.

Asa ca ma declar impotriva vanatorii de placere. Dragi vanatori, faceti un exercitiu de vointa. Arc, sageti, organizati-va in cete, stabiliti o strategie de lupta si hai! La ursi si la mistreti va bagati? Are vreunul curaj fara pusca? Sau curajul e direct proportional cu pretul armei din dotare? Suntem specia dominanta de pe planeta si teoretic invingem intotdeauna. Dar plusul de inteligenta pe care-l avem nu cred ca ne da dreptul sa decidem ca peste ani copiii si nepotii nostri sa vada doar in poze animale cu care noi am fost contemporani. Poate e un punct de vedere cam extem, dar cred ca mai sunt destui ca mine…

A! Sa nu uit o comparatie! In tirul sportiv punctul de zece (decarul) are 1 mm, iar cercul de 9 are 5 mm. Glontul are calibrul 4,5 mm, iar tinta e la 50m. Se trage fara luneta!

Despre animalele chinuite de la circuri in alt episod!

Sursa photo: http://www.codrosu.ro/

Update: Deja am luat-o in freza ca am amestecat borcanele. Deci, ciuta e femela cerbului, iar caprioara este a capriorului. Specii diferite. Nu stiu exact ce era cea de la teveu, caprioara, ciuta, femela, mascul, dar mesajul ramane acelasi!🙂

Categories: Diverse, Enervante, RO | Tags: , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com.