Decembrie 1989. Stiti bine ce s-a intamplat. Ca o fi fost revolutie, ca lovitura de stat, ca au preluat puterea cei din linia a doua a PCR, ca si-au bagat coada „agenturili straine” si cate si mai cate scenarii, habar n-am ce-a fost. Cu atat mai confuz sunt cu cat evenimentele cu pricina m-au prins sub arme, ba inca intr-un loc in care au avut loc confruntari intre manifestanti si …cica teroristi, dar eu n-am vazut niciunul! Cert e ca la Sibiu (unde ma aflam atunci) si-au pierdut viata undeva spre 90 de persoane. Pe langa faptul ca am trait live niste momente, hai sa le spunem istorice, am mai vazut ceva. Ceva care cred ca n-o sa mai apuc sa vad in viata asta. (Am eu o pasarica pe creier ca ma voi reincarna intr-o noua viata! 😀 ). Am vazut oameni! Oameni nefericiti, oameni nemultumiti, oameni suparati, frustrati, nervosi, indarjiti, flamanzi, infrigurati, necajiti, saraci! Multi! Zeci de mii. I-am vazut aproape de mine, la doi pasi! Si muream de frica, desi avem arma in mana si glont pe teava! Strigau, protestau si pareau o forta care nu putea fi stapanita sau oprita pana nu li se vor asculta si rezolva pasurile. De fapt, nici macar asta nu s-a mai intamplat, pentru ca „vechii” au fost dati jos, iar puterea a fost preluata de ….not important, oricum nu stim nici acum, de altii!
Cum de s-au adunat atat de multi? E clar ca au fost porniti, instigati de cineva care s-a erijat in liderul lor. Se intalneau la fabrica – pentru ca erau fabrici cu mii de locuri de munca – si de acolo porneau catre Piata Mare sau catre sediile administratiei locale. Daca doreau sa fie bine si corect informati trebuiau sa iasa in strada, in Piata sa-si actualizeze stirile si sa le confirme pe cele transmise la teveu. Au existat desigur si dezinformari grele care au creat multa confuzie printre oameni. Stiu bine, le-am auzit, le asteptam, nu s-au adeverit! Ziarele erau devorate de la prima ora a diminetii oricare ar fi fost ele. Inca nu erau impartite pe culori politice pentru ca partidele politice (istorice) erau in faza de pionierat. Azi a ramas doar numele din ele, doctrina nemaivand nicio importanta, iar fondatorii lor de la inceputul secolului trecut s-ar rasuci in morminte daca ar vedea ce s-a ales de idealurile si programele lor.
Azi…Dupa 20 si… de ani. Probleme de toate felurile. Si economice si politice si sociale si juridice. Si nemultumiri din toate partile. Cand e X la putere, sare Y ca X fura, ca minte, ca nu stiu ce golanii face. Si invers. Scenarii cu care ne-am obisnuit in ultimul sfert de veac. Am vrea sa-i dam jos pe toti, sa punem de-o revolutie si sa-i inlaturam din viata politica pentru totdeauna. Dar cum sa facem asta? Televiziunile sunt de diverse culori (politice), iti intoxica mintea si nu mai stii cine spune adevarul. Intreprinderi care sa adune mii de oameni intr-un loc nu mai exista! Retelele de socializare convoaca internautii si netomanii sa se stranga la ora Z sa protesteze. Confirma online vreo 10000 si se aduna practic 100! Comentam de cele mai multe ori sub semnul anonimatului (culmea! de frica!) pe diverse ziare din lumea virtuala. Semnam petitii online fara nicio importanta si care nu vor fi bagate niciodata in seama de nimeni. La fel, sub anonimat! Cand se intampla sa se adune vreo doi, acestia fac jocul anumitor forte politice, sunt platiti, iar pe langa ei se mai aduna cativa gura-casca si eventual membri ai vreunei galerii de fotbal. Televiziunile fac din tantar armasar, filmeaza de aproape sa para mai multi si dramatizeaza din toti rarunchii la teveu! Oamenii stau pe posturile care sunt mai infierbantate si transeaza discutiile la scara blocului. Ba uneori se aprind, se supara unii pe altii, chiar se strica prietenii vechi construite in ani de zile si …pentru ce? (Numai eu stiu de cate ori m-am aprins cu soacra-mea! deh! conflict intre generatii! 🙂 ). Iar oamenilor li s-a facut lehamite si nu mai vor sa miste niciun deget pentru nimic altceva decat pentru propriul interes.
Asa ca sa fie clar! In RO n-o sa se mai intample niciodata vreo revolutie. Pentru ca nu mai exista niciun canal suficient de concentrat, incat sa adune oameni la un loc. Persoanele de pe retelele de socializare sunt dispersate, intreprinderi mari nu mai sunt, cozi la carne, lapte, branza, oua nu mai sunt! Deci lumea nu mai are unde sa se adune fizic. Latram prin online, comentam pe forumuri, semnam – vorba vine! – petitii si cam la asta se rezuma toate actiunile societatii civile. Adica, nu, spun vorbe mari, nu cred ca mai exista o societate civila inchegata si compacta.
Nu dau nume de partide sau oameni politici. Evident ca am simpatiile mele. Daca s-ar fi aplicat acum 25 de ani punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara poate am fi fost un pic mai curati. Din pacate, pentru a mai spera la un viitor mai luminos, azi trebuie epurata intreaga clasa politica si inlocuita cu oameni curati, demni, inteligenti si profesionisti. Si cum ei nu vor pleca de bunavoie, iar o miscare populara nu ai cu cine sa faci, e clar ca soarta ne este pecetluita. Sa stam linistiti la locurile noastre ca nu se va intampla nimic. Si nici cei care ne conduc sa nu se teama ca nu-i va deranja nimeni.
„Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca….”
Extras din punctul 8 din Declaratia de la Timisoara, martie 1990.
Sursa photo: http://www.realitatea.net/
T&T, j-ul de sub punct 
Instigatorule :))))
Dimpotriva! Sunt pasnic! 🙂